Lumea mea

L.A.

2007-04-17T15:21:00.001-07:00

Acum ceva vreme am fost nevoit sa dau o fuga pana in Los Angeles la consulatul romanesc pentru a-mi schimba pasaportul. Am mai mers cu un prieten, tot albanez, ca el stia unde e consulatul. Ajungem seara si ne cazam la o alta albaneza, ca asa sunt albanezii: de treaba, se ajuta intre ei si sunt peste tot. Dimineata m-am trezit si din obisnuinta ma uit pe geam. Am fost surprins sa vad protocali in spatele complexului de apartamente. As fi bagat un suc natural de portocale. Dimineata o luam spre consulat. Numai ca nu am luat in calcul traficul de dimineata de pe autostrada. Se mergea bara la bara, pe 4 benzi. Si asa ca melcul, am mers cam 40 de minute. Tot ca melcul se miscau si cei de la consulat. Te duceai la ghiseu, iti dadea un formular de completat, luai loc, il completai, apoi iar te duceai la ghiseul. Normal ca stateai la coada ca mai erau si alti romani cu probleme. Si uite asa cu pipeta iti dadea totul. Pai da-mi, omule, toate actele odata sa nu stau de fiecare data la coada pentru un formular. Oricum a trecut o ora si ceva pana am rezolvat tot, adica o treaba ce era de facut in 10 minute maxim. Asa romaneste.

Ne-am mai plimbat noi prin LA si apoi romanca la care stateam, fiindca era vineri, a zis ca ne scoate cu inca o prietena la un club: Fox Fire. Ea de fapt statea in Anaheim, la 5 minute de Disney si nu in LA. Dam sa plecam din apartament. Eu si cu celalalt albanez, coboram primii, lejeri, relaxati cu mainile in buzunar. Cand deodata se opreste o masina de politie, pune farurile pe noi si zice: “Put your hands in the air. Let me see your hands!”. Eu stiam ca e la moda hitul “Put your hands up for Detroit”, dar aici eram pe west coast. Sa-l fii intereze sa vada daca mi-am taiat unghile sau daca am lipsa de calciu? Asta mai lipsea. Ca apoi te oprea politia pe strada sa vada daca te speli pe dinti, daca folosesti after shave sau daca ai hainele calcate si daca se asorteaza sau daca mananci echilibrat si mai ales organic. E, m-am linistit ca nu era asta. Am ridicat mainele a vazut ca nu avem nimic si s-a suit in masina si a plecat. Numai de discoteca nu iti mai ardea dupa ce ai fost in fata "reflectoarelor".

Si totusi am mers la Fox Fire. Lume la intrare, coada, opreste masina in fata, ne dam jos si nici nu inchid bine usa ca un bodyguard imi zice ca daca nu am camasa nu ma lasa sa intru. Adica mai bine zis, trebuia sa am gatul acoperit. Majoritatea cluburilor au un cod de imbracaminte (dress code) si daca nu esti imbracat adecvat (cu pantofi si tricou mulat (La familia)) nu te lasa. Solutia a fost gasita imediat. Una din fete mi-a dat paltonul ei de piele. Insa gatul tot dezvelit il aveam. Am incercat eu sa imi ridic gulerul de la palton insa din nou solutia a fost gasita printr-un sal. Deci aratam cat se poate de homosexual. Cu parpalac de piele negru de femeie aproape pana in pamant si mulat pe corp si cu fular negru pufos. Am zis ca asta e numai la intrare, insa nici vorba si inauntru tot asa a trebuit sa stau.

Clubul destul de fain cu formatie cu terasa unde puteai sa iesi afara sa mai iei o gura de aer. Si iesim noi afara si una din fete intra in vorba cu un tip negru chel. Si ala ne explica noua ca e ziua lui si ca toata terasa a inchiriat-o el si ca are multi invitati si apoi a intrebat-o daca stie cine e el. Tipa i-a raspuns sincer si direct si putin surprinsa ca nu stie cine e. Atunci ala m-a prins de brat si razand mi-a zis: “She doesn’t watch football”. Am vrut sa ii zic: “Neither do I” si ca pe cand eu ridicam tribunele in picioare, el zicea: “mama cut pu”.

Intram inauntru sa dansam. Formatia canta fain, insa membrii ei nu aflasera ca miscarea flower-power, hippie se terminase. De parca eu nu eram cel mai in masura sa vorbesc. Eu cu parpalacul meu negru si cu fularul meu pufos. M-am distrat cand l-am mai vazut pe unul tot asa cu geaca de piele a prietenei sale. Macar nu eram singurul.

La ora 2 se aprinde becul si gata. S-a inchis pravalia. Nu stiam ce se intampla, insa apoi am aflat ca majoritatea cluburilor la 2 se inchid. Doar cele after hour raman deschise. Plecam din club si ne oprim la un restaurant sa mancam. Toata lumea ce era in discoteca, acum era in restaurant. Cred ca 70%. Cred ca era un fel de Speed, dupa ce ieseam din Euphoria acolo poposeam sa ne tragem sufletul.

A doua zi ne-am mai plimbat un pic prin LA. Se aseamana un pic cu Romania: drumuri mai inguste, cateva gropi, crapaturi in sosele si mai vedeai lume pe strada. Am tinut neaparat sa ma duc pe bulevardul vedetelor. Aici am ramas dezamagit. Vorba lui Skila: “parca esti la Caracal”. Si nici macar nu am fost la Caracal, dar cred ca nu e grozav.

Fotbal in sala

2007-04-17T15:16:00.000-07:00

Am fost surprins la inceput sa vad ca si fotbalul (al nostru, nu al lor, care desi se joaca mai mult cu mana tot football se numeste. Asta din tainele lor, precum si weekend care inseamna sfarsit de saptamana si cu toate astea ei incep saptamana cu duminica. Deci duminica e inceput de saptamana nu sfarsit). Si am gasit aici romani cu care sa joc fotbal, si turci, si bulgari, rusi, americani, bineinteles nu puteau sa lipseasca mariachi sau muchachos sau chiar englezi si francezi. Jucam afara. Un francez mi-a propus sa joc la el in echipa intr-un campionat de sala. Am negociat contractul si am mers sa joc. Un teren de hochei, cu iarba artificiala, intr-o sala de sport ce cuprindea 2 terenuri de fotbal, sali de fitness si alte minunatii. Oricum, amenajat ca la carte. Mantinelele nu au fost scoase, poarta bagata in mantinele, si cu plasa pana sus, deci mingea nu prea avea cum sa iasa in aut.

Primul meci. Coechipierii imi zic sa imi iau aparatori, jambiere si tot echipamentul. Nu am stiut daca jucam soccer sau football, dupa cum erau ei echipati. Eu eram pregatit sa joc ca pe Copacabana, descult. Am crezut ca daca se joaca in sala o sa fie mai lejer. Echipa cu care jucam avea in componenta si 2 fete. Din nou ma intrebam daca sa imi pun aparatorile sau sa ma barberesc, sa ma gelez, sa ma dau cu parfum si sa imi telefonul cu mine si glumele din program. Astia imi zic ca mai bine ma echipez si o sa imi dau seama apoi de ce. Si am vazut de ce. Ce intrari, ce bruscari, ce faulturi, trageri de tricou. Pe unii am vrut sa ii intreb daca au ceva prima de meci? Fetele nu se lasau mai prejos, bagau si ele “material”, dadeau la joale, nu se lasau. Ca doar ce: e egalitate intre sexe, daca barbatul poate, si ele pot.

Parte proasta cand joci cu fetele nu poti sa folosesti toate trucurile si toate metodele de inducere in eroare a adversarului. Spre exemplu mai poti sa ii spui:”vezi ca ti-o dau printre picoare!”. Mai poti? Nu mai poti. Ca vorba aceea pe unde mai poti sa i-o dai? Mai poti sa o ameninti ca ii faci un tackling de o pui la orizontala. Ai putea sa le spui pe orice ca variantele sunt doar doua: sau iti rade si iti da numarul de telefon pentru un marcaj strans unul la unul sub lumina reflectorizanta a lumanarilor unde sunt permise: trasul… de tricoul, bruscari, sau atingerea cu mana... a balonului. Sau poti sa te acuze de hartuire sexuala.

Nici ele nu se lasa mai prejos in acest joc barbatesc si fiindca jucam pe un teren de hochei, m-a impins una la mantinela si m-a amenintat ca imi aplica un “bodycheck” (in termeni de hochei). Si am intrebt-o daca e doctorita si daca nu vrea sa imi faca un body check cand sunt curat, odihnit, spritat, nu acum cand sunt transpirat si obosit.

Oricum mai putin politicoase, pentru ca la finalul meciului cand lumea se felicita, nu mi-au raspuns invitatiei de a face schimb de tricouri.

Concurs 2

2007-04-15T19:48:00.000-07:00

Nu cred ca exista cineva care sa nu fi folosit cel putin o data sau sa fi auzit spus cel putin o data urmatoarul dialog:
"Unde mergi? Unde te duci?
In Honolulu! (alte variante ar fi: pe luna sau in lume cu o artista)"
Oricum pentru noi, Honolulu era cel mai indepartat loc de pe pamant. Era la capatul pamantului. Insa acest lucru nu se aplica si la americani deoarece Honolulu e cam la 3 ore de ei. Insa si ei au o expresie asemanatoare cu a noastra.
Deci intrebare e: Care e cel mai indepartat loc de pe pamant pentru americani(fara google)? Poate pentru unii e Romania, din moment ce pentru noi e Honolulu, dar nu asta e raspunsul corect.

Nu mai mintiti poporul cu televizorul

2007-04-15T19:46:00.000-07:00

Daca stai si te uiti la TV, asa cum faceam eu in primele luni cand am venit aici, cam cate 3 ore pe zi, nu ai cum sa nu realizezi cateva lucruri. Procentajul reclamelor se imparte cam asa: 40% la masini(obsedant), 30% la medicamente si asigurari de viata, 15% reduceri la diferite magazine si 5% reclame la fast food si restul de 10% diverse. Acum, unele reclame sunt destul de dubioase, si pentru prima data am vazut antireclama pe fata intr-o reclama.

De exemplu, reclama la Ford Fusion suna cam asa: “ Cu mai mult spatiu interior decat Honda Accord, mai economica decat Toyota Camry, Ford Fusion … bla bla bla”. Sau la Subway care in reclama sa face referire la cat de nesanatoase si de grase sunt burgerii de la McDonalds. Astea sunt destul de finute. Singurul lucru ce sare in ochi e doar antireclama.

O alta reclama destul de “interesanta” e la T-Mobile. In reclama asta, vine o fatuca, cam la 13-14 ani si ii zice mamei sale ca vrea un telefon mobil. Raspunsul mamei: “Why don’t you get a tattoo like everybody else!”. Foarte educativ! 10 puncte. Exprima destul de bine relatia parintilor cu copii. Cand au 2-5 ani, ii lasa cu orele in fata televizorului. La 13-14 ani, ar fi de accord ca copii lor sa isi faca tatuaje. Orice, numai sa nu ii auda radicand alte pretentii. Si, la 18 ani le da un sut afara din casa lor. Halal viata familiala! Si eu ma mai minunam cand vedeam putoi dinastia de 13-14 ani cu cercel in nas, urechi, spanceana.

Insa cele mai faine reclame sunt la produsele de slabit. Ca vorba aceea se adreseaza cam la 20% din populatie. Femeile sunt la fel peste tot in lume. Spera la un medicament minune care sa le faca sa slabeasca. Sa nu faca nimic altceva. Nu tu dieta, nu tu sport. Niet. Sa manance cat vor, cand vor, si apoi sa ia pilula minune care sa arda grasimile si ele sa aiba o silueta de invidiat. Treziti-va fetelor! Nu exista astfel de medicamente! Una reclamele acestea, o prezinta pe Carmen Electra. Pe plaja. Soare, ea in apa imbracata sumar si cu o cutie de medicamente in mana. Si zice in reclama, ca e ceva ce nu il imparte cu nimeni, nici cu sotul, nici cu copii, cu nimeni. Il tine numai pentru ea.

Si apoi ne sunt prezenatate rezultatele extraordinare, zeci de kilograme date jos, multi inch in talie mai putini sis pre final cateva cuvinte rostite repede precum “Daca apar efecte secundare, adresati-va medicului sau farmacistului”, tot asa revelatia: “Rezultatele sunt obtinute cu dieta si sport!” Pai bine tu Carmen, asa pot sa fac si eu reclama la slanina. Orice da randament cu sport si dieta!

O alta reclama haioasa e la medicamente de dormit. O gramada au probleme de dormit, si e pe undeva normal. Rate peste rate, dobanzi, impozite, ipoteca, joburi, sefi stresanti, nu stii daca copiii se drogheaza, fata daca ramana gravida la 13 ani. Probleme grele. Si asa ca au facut un medicament care sa te relaxeze si sa te puna sa dormi mai usor. Si din nou, zic ei cat e de minunat medicamentul, ca te adoarme, de abia te mai trezesti dimineata si spre sfarsit din nou: acest medicamente provoaca stari de ameteala, greata, dureri de cap, varsaturi si alte stari de “buna dispozitie”. Dar parca nimic nu mai conteaza dupa 8 ore de somn.

Brain man - No comment

2007-03-14T18:25:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=AbASOcqc1Ss

http://www.youtube.com/watch?v=qXG-1YLGAS0

Poze cu si despre mine

2007-03-12T13:01:00.000-07:00

La cererea prietenilor, am sa postez cateva poze cu mine si cu ce am mai facut.
In America, primele lucruri ce ar trebui sa ti le achizitionezi sunt: telefon si masina. Comunicare si deplasare in "teritoriu". Telefonul l-am luat a doua zi dupa ce am ajuns aici. Masina mai tarziu. Nu stiam ce sa aleg. Mi s-a propus masina asta:

A zis ca nu vreau sa car scara cu mine numai ca sa ma urc in masina pentru ca numai prostii sunt cu scara dupa ei, pentru ca sunt prosti de dau in gropi si ca sa poata iesi din groapa. Asa ca m-am orientat spre o masina mai "mica", sport:

Insa vorba cantecului:
"Studentul Gica
Si-a luat masina mica
Neagra si cu piele
Sa atraga fetele"

Insa apoi am auzit versurile lui Guta:
"Milion cu milion, fac mai multe milioane
Cand toti isi cumpara masini, eu imi cumpar... avioane"
Am zis ca daca el poate, pot si eu.

Bineinteles ca am luat niste ore de zbor si lectii de aviatie de la unul din cei mai buni piloti.
Eram pregatit.

Normal ca trebuia testat si avionul, si am facut o scurta escala la Paris.

Cei de acolo au aflat prin cine stie ce mijloace ca vin, si au fost draguti sa imi scrie numele pe un afis imens. Frumos din partea lor. Vive la France!

Nu putea sa lipseasca niste poze cu Party People!

Craciunul cu colinde, brad, sarmale, cozonaci si cel mai important: prieteni. ... si cadouri.

David Copperfield

2007-03-12T12:58:00.001-07:00

Am fost vizitat, prin noiembrie, de prietenii mei din Tahoe. Cum ne plimbam noi asa prin oras, pe un ecran imens, apare o reclama cu David Copperfield si spontan, am hotarat sa mergem. De cand eram mic, mi-am dorit sa vad un spectacol cu el. Eram fascinat de numerele sale de magie, asa ca numai bine, acum am avut ocazia sa-l vad live. Spectacolul s-a tinut in sala de teatru a MGM-ului. Mai mica decat m-as fi asteptat, insa extreme de cocheta. Dispusa in trepte, insa nu era ca o sala de cinematograf, cu scaune unul langa altul. Era un rand de mese, cu scaune ca la o cafenea, ca la un restaurant, apoi urma un rand de banci, care si ele aveau in fata o masa. Pana a inceput spectacolul veneau chelneritele, cocktail waitresses, sa te serveasca cu bauturi. Aveai meniu la masa, totul foarte cochet, elegant si deloc ieftin. Partea proasta a fost ca se plimbau prin sala si dupa ce a inceput spectacolul si nu ma asteptam sa le vad misculand prin sala aprinzand lantere sa vada la cine sa duca cinestie ce bautura.

Inainte de a incepe spectacolul, ca sa nu te plictisesti, erau afisate pe un ecran toate recordurile si realizarile lui David asta. Incredibil. Ti se ridica parul pe tine numai cand vedeai cate a facut si cate a realizat. Cand a aparut pe scena, ca la un semn, toata lumea s-a ridicat in picioare, pur si simplu din respectul ce i-l poarta. Nu mi-a venit sa cred ca arata asa cum il stiam eu de la televizor, de parca anii nu au trecut peste el. Imbrcat lejer, cu tricou si camasa deschisa si scoasa din pantalon si-a inceput numarul. Foarte relaxat, cu o voce calda, mereu pus pe glume stie cum sa destinda atmosfera.Nu ai cum sa nu fii fascinat de el. Numerele sale de magie aproape toate implicau si publicul. Insa numai la doua numere, s-a dus el personal in sala sa aleaga persoanele ce sa le duca pe scena. La celelate arunca niste mingi, de doua ori mai mari decat cele medicinale, si cat timp mergea muzica trebuia sa dai in ele de la unul la altul. A fost distractiv, toata lumea in picioare si cu vreo 12 mingi sa le vezi aruncate de la unii la altii. Cand se oprea muzica, cine avea mingea mergea pe scena. Oricum, la unul din cele 2 numere la care el personal a ales, pe cine credeti ca a ales? Mergea el asa prin sala, si s-a oprit la masa noastra. Si a ales-o pe prietena prietenului meu. Nu mi-a venit sa cred ca am stat la un metru de Copperfield. L-am batut pe spate si i-am zis:”Keep up the good work! You’re doing just fine!”. Parte cu batutul pe umar e doar o gluma. I-a facut un truc cu cartile si cu un scorpion. Noi ne-am speriat ca nu stiam cat de nebun e si poate facea scorpionul ala sa apara langa noi, de unde a luat-o pe Andreea. Din vreo 300 de oameni, sa fii alesa, cu toate ca noi stateam cam pe la jumatatea salii, e totusi ceva. In 2004, am vizionat in America finala la gimnastica feminina, concursul pe echipe, de la olimpiada de la Atena. cu toate ca am castigat si ca pricipalii contracandidati au fost americani, la sfarsit comentatorul american zice: “Belu got the magic, Romania got the gold!”. Putin reformultat ar suna: “Copperfield got the magic, Andreea got the gold!”.

Multe si faine numere de magie, cu carti, cu masini, a adus o masina pe scena prin “magie”, a disparut, a aparut in Australia, a revenit, a dres, a facut, a mutat gaste dintr-o cutie in alta, insa cel mai tare truc mi s-a parut cand a scos un borcan de castraveti murati de 3 litri dintr-o servieta diplomat. Si borcanul nu avea capac. Deci borcanul chiar era cu castraveti. Aia nu stiu cum a facut-o.

Oricum spectacolul a facut toti banii si parca a durat prea putin. Apoi am facut o poza cu cea caruia i-a facut Copperfield un truc.

Copyright

2007-03-03T22:15:00.000-08:00

Aici nu e de gluma cu copyright-ul. Se mai si iau masuri impotriva pirateriei de orice fel: software, filme, muzica. Mi s-a intamplat mie intr-una din zilele trecute. Ca tot romanu, obisnuit de acasa, sa decarc filme de pe DC++, Odc, eMule sau orice alt sharefile system, am incercat sa descarc filmul Babel. A doua zi, cand incerc sa pornesc internetul...surpriza:

Oricum daca nu se vede destul de clar am sa va spun ce zice: Zice ca ei au luat la cunostiinta ca eu am pe calculatorul meu un fisier (Babel) pentru care nu am drepturile de autor. Si ca firma care imi ofera accesul la internet, respectiv COX, au semnat un protocol initiat de Clinton pentru prevenirea piratarii si pentru respectarea drepturilor de autor. Deci ce poate fi mai simplu decat atat? Apoi imi zice sa sterg fisierul si apoi sa apas un link ca sa am din nou acces la internet.
Totusi e bine ca la noi inca nu se aplica asta, desi, cine stie cat o mai dura.

Civilizatie

2007-02-26T22:48:00.000-08:00

Cand am citit statistica de anul trecut cum ca Bucurestiul e penultima capitala din lume la nivelul de civilizatie, dupa cea a Indiei, sau a Pakistanului, nu mi-a prea venit sa cred. Sa fie cei din Burchia Faso, de prin Zair sau Taiwan, mai civilizati ca noi? Mai bine crescuti si mai cu bun simt cei din Mexico City? Mai politicosi cei de prin Fiji? Nu se poate, am zis, sigur exagereaza astia cu raportul si studiul lor.

Apoi ajung sa compar cu ce se intampla aici. Ti se tine usa cand vrei sa intri sau sa iesi, nu conteaza ca esti baiat sau fata, cand vrei sa faci poza lumea asteapta politicoasa sa termini si nu iti trece prin fata aparatului, asa ca sa iti faca tie in ciuda sa nu iti iasa poza sau sa apara ei in pozele unor oameni pe care nici nu ii stie. Inca din primele zile prin campusul universitar am avut probleme cu cladirile si eram mai tot timpul cu harta cu mine. Ma opresc la un moment dat sa ma uit pe harta sa vad pe unde trebuie sa o iau si numai ca vad pe unul ca se opreste sa ma intrebe daca m-am pierdut sau daca am nevoie de directii!!(Un prim semn de civilizatie.) Comparativ, in putinele mele excursii prin Bucuresti intreb si eu cum sa ajung la caminele din Regie, la care mi se raspunde foarte vag si mi se dau directii aratand cu mana in 5-6 directii. Evident am deranjat-o pe doamna ce vindea flori la coltul strazii, ca i-am intrerupt starea de plictiseala si rebusul ce il tinea in mana. Probabil se uita la poze.

Povestea merge mai departe. Am mai spus eu cat de civilizati si politicosi, dupa aprecierile mele, sunt soferii pe aici. Acum 2 zile alta revelatie. Mergeam agale spre scoala. Pe trotuar. Unul a vrut sa intre in parcarea unui supermarket si s-a oprit sa trec eu, ca trotuarul era perpendicular fata de intrarea in parcare, si eu am alergat putin ca din sens opus veneau masini si am vrut sa il las sa treaca. Dupa ce intra in parcare, lasa geamul din dreapta jos si-mi zice:”I’m sorry man!”. Isi cerea scuze pentru faptul ca m-a obligat sau am fost fortat sa aleg un pic ca sa il las sa treaca. Civilizatie! Aici nu ti se aduce aminte de fiecare data cand treci strada regulamentar pe trecerea de pietoni, ca masina te calca, nu te ….. Fetele in special o aud. Nici nut e claxoneaza cand circuli regulamentar pe trotuar ca cineva vrea sa parcheze..

Sa continuam. Vacanta de iarna. Lake Tahoe. Am fost cu prietenii mei de acolo sa schiem pe nocturna. Partia se inchidea la 9. Ne-am oprit in varful partiei, la un restaurant, sa mancam. Era trecut de 9. Au venit 3 sau 4 salvamontisti, pe rand, cam la 5 minute unul de altul, sa ne intrebe daca luam telecabina in jos, sau coboram pe partie. Le-am zis ca luam telecabina. Centru de inchiriere a schiurilor se inchidea la 9:30. Prietenii mei inchiriase echipamentul si i-am rugat pe cei de la restaurant sa ii sune si sa le spuna ca ajungem cam pe la 9:45, ca atunci ajungea ultima telecabina jos. Zis si facut. Cei de la inchirieri au asteptat sa ducem echipamentul. Civilizatie! Comparativ, vad acum 2 saptamani la stiri la Observator, ca i-au dus la Sinaia cu telecabina si nu i-au mai adus jos din cauza vantului.

La supermarket deobicei lumea cumpara de zici ca au magazin alimentar sau ABC fiecare sau cel putin 5 copii acasa. Unii au. Majoritatea nu. O data se intampla ca am avut doar un tort de cumparat si ma cam grabeam. In fata mea o doamna respectabila, cu un cos zici ca era Everestul. S-a uitat la mine si mi-a zis ca pot sa trec in fata ei. I-am multumit frumos si am salutat-o la plecare. Civilizatie!! Comparatie. Nici aici nu trebuie sa adaug modul in care fiecare incearca sa se pretinda ca vorbeste cu cineva, sa se lege la sireturi sau alte trucuri numai ca sa iti intre in fata la coada. Bine zis, care coada? La noi nu mai este coada, linie, rand. Prea complicat. S-a simplificat totul si exista numai notiunea de gramada. Ieri am fost si eu la magazin, si in spatele meu, un tip tot asa cu niste bomboane doar. Nu ca aveam eu multe de cumparat, insa i-am spus ca poate trece in fata mea. Mi-a multumit si el in doua randuri si parea ca se grabeste. Am fost si eu in pielea lui. Reciprocitatea. Asta e mecanismul care functioneaza foarte bine. Te las si eu pe tine, ca se poate ca si eu sa am nevoie, si atunci, si tu ma lasi pe mine. Se pare ca se preda fizica inca din scolile primare si se insista pe legile lui Ohm. Se aplica mai mult legea tare a lui Ohm:”Esti om cu mine, sunt om cu tine!”, foarte rar legea slaba:”Esti om cu mine, om mai vedea!”.

Acum nu stiu daca cei de la sondajul ala de opinie s-au inselat sau nu, insa ar trebui sa facem ceva ca suntem corigenti la “fizica”!

O femeie hotarata si "incarcata"

2006-12-15T23:44:00.000-08:00

"Fiindca, biologic, pentru toti e clar,

A basi e un lucru foarte necesar.

Ins-o chestiune trebuie-nteleasa

Fiecare bese, dar la el acasa! "

E bine o femeie, si-a dat drumu' la "arsenal" intr-un avion. Daca nu a mai putut sa tina biata femeie, ce sa faca. E normal. Le-a dat drumul. Era mai bine sa ragaie? Ca doar ce e ragaitul? O besina care iese pe gura. Asa ca femeia a fost o doamna. Si in plus a incercat sa acopere mirosul. Si a aprins niste chibrite(nu stiu cum a ajuns cu chibrite in avion, dar asta e partea a doua). Si o stewardesa a simtit mirosul....de chibrit si a hotarat ca avionul sa aterizeze de urgenta in Dallas, ca au crezut ca e un atentat terorist. Si biata femeie, a incercat sa le spuna ca nu a mai putut tine, si ii veneau asa una intr-una, cum se mai intampla cateodata. Si femeiei nu i-au fost aduse nici un fel de acuzatii din partea firmei aeriene, insa i-a fost interzis sa mai zboare cu ei (AmericanWest). Deci ce poate face o femeie hotarata cand foloseste si o arma letala. Cateva besini, i-au facut sa creada ca e atentat terorist. Bravo, doamna! Ca doar nu era sa le tii in tine.

Moda fara frontiere

2006-12-15T23:30:00.000-08:00

Deja m-am cam obisnuit cu purtatul pantalonilor astfel incat sa ti se vada mai mult de jumatate din chiloti, atat din partea baietilor cat si din partea fetelor. O da, si fetele, cel putin unele dintre ele, au acelasi stil. Cu fundul pantalonilor la genunchi, insa probabil ca au o aerisire mai buna, dar macar daca ar economisi materialul si ar face blugii sau pantalonii sa iti ajunga numai pana sub fund. L-am vazut zilele trecute pe unu ce avea pantalonii chiar sub fund si pe deasupra avea si curea. Acum probabil ca el nu stia ca cureaua a fost initial conceputa pentru a-ti tine pantalonii sa nu cada. E drept, si el o folosea in acelasi scop, insa, sa nu ii cada mai jos de genunchi, nu de sold cum e normal sa se intample. Si de abia mergea. Era ca femeile alea care au fusta sau rochii stramte si fac pasi mici si parca se chinuie sa mearga. Mi-a trebuit ceva timp, dar m-am acomodat. Pana cand am fost la ski saptamanile trecute si am vazut ca asa isi poarta si costumul de ski, respectiv de snowbord. Bai frate, toate, ca toate insa astia nu au nici o limita. Si vorba ceea, erau cam -4 grade. Poate or fi purtand ceva scutece ca nu le inghete..., sau cand dau cu fundu de zapada, care pe alocuri era gheata, sa nu ii doara. Astia cred ca asa isi poarta si pijamalele, si mai rau, ma gandeam, daca si cand s-or insura si pantalonii de mire tot asa ii vor purta. Cu fundul la genunghi, aratandu-si mandru chilotii la toata audienta. Am sa incerc si eu sa vad care e farmecul, insa cand se face mai cald. Si vorba aceea eu am boxeri Mr Big.

Cine-a pus carciuma-n drum??

2006-11-14T21:04:00.000-08:00

"Cine-a pus carciuma-n drum
Ala n-a fost om nebun"
Si cum zice si cantecul, in drumul meu spre casa dau de o carciuma. Si normal ca intru din curiozitate, ca nu am mai fost niciodata. Si aici surpriza… cu cine ma intalnesc?? Cu vechii mei prieteni Jack Daniels si Jim Bean. Cum nu ii vazusem de mult si cum aveam mult de recuperate, ne-am pus la o poveste, la un pahar de Cola. Cum stateam noi asa la bar, pe partea cealalta a barului 2 pitzipoance ne faceau cu ochiu. Eu mai indraznet ma duc sa fac cunostiinta cu ele: una era frantuzoiaca Stella, si cealalta surpriza Silva, dar din pacate era cu pritenul, cu Ursus. Si asa ca stau la o poveste si cu Stella ca asa e civilizat. Si apoi a venit unu si s-a dat la Stella. A vrut sa mi-o ia. Atat a fost si s-a aprins scandalul. Scaune, sticle, pahare nu mai avea stare sa stea la locul lor si erau mai mult prin aer. Si lupta si dai, si lupta si dai... Si mai si iei...nu numai dai.

Insa doctorii au aparut promt la fata locului. Si au avut repede grija de mine, acordandu-mi primlele ingrijiri medicale.

Cazul era destul de grav, avand in vedere ca erau implicate mai multe persoane Jack, Jim, Stella si au mai chemat inca o asistenta sa ia pulsul situatiei.

Situatia s-a stabilizat rapid si pacientul i-a multumit doctorului... si asistentelor

...si dupa cateva zile de repaus si-a reluat cariera de fotomodel

Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale e o pura intamplare.

8 noiembrie 2005 IC

2006-11-12T09:57:00.000-08:00

8 noiembrie 2005 IC. O zi frumoasa de toamna. Un tanar ambitios si plin de sperante isi incepe drumul in viata si se angajase la un palat ca si mestesugar de sabii, sulite si altele. Mama tanarului il avertizase ca va fi un drum plin de greutati, cu rele si bune. L-a sfatuit sa aiba grija la omul span, ca acesta ia forme diverse si va incerca sa-l doboare, sa-l invinga, mereu va incerca sa ii puna bete in roate.

Tanarul ascultator, luase aminte la spusele mamei si pleca in aceea zi de noiembrie spre Palatul lui Herr Imparat. Treaba lui acolo era foarte precisa: trebuia sa ajute la prosperitatea palatului, sa ajute la ridicarea palatului printer primele palate din cate erau la orizont. Era o lupta acerba cu alte palate si de aceea toate palatele cautau noi cavaleri care sa-i arunce in lupta. Ajunse la portile palatului, insa poarta era inchisa. Tanarul cavaler suna de trei ori la clopotel si usile palatului se deschisera. Plin de sperante, tanarul pasii timid pe portile cetatii. La intrare insa omul span: o fata mica si creata (sub diferite forme asa cum il avertizase mama). Fara sa stie ca e omul span, tanarul intrebase unde trebuie sa se duca pentru a-si face treaba in palat. Fata lua goarna si suna un alt cavaler al palatului si pe un ton ferm porunci:”Du-l sus”. Simtindu-se tratat ca un sac de cartofi, care urmeaza a fi dus in pod, cavalerul simti ca a facut alegerea gresita si ca mai bine se ducea la ArtSoft Palat. Insa stranse din dinti si urca treptele spiralate ale palatului. Ajunse in sfarsit la locul unde trebuia sa isi desfasoare munca. Nu putea sa inceapa ca nu avea sabiile, buzduganul si sulitele configurate. Asa ca se intalni cu omul care era responsabil cu securitatea palatului, cel ce sapa tunele de apa in jurul palatului pentru ca acesta sa fie mai sigur. Acest serif stellar ii dadu parola de intrare in sistem, parola de intrare in matrice, nu inainte de a se ratoi la tanarul cavaler ca nu stie sa manuiasca sabia. Sabie complexa? Tanarul cavaler abia ce iesise de pe portile academiei, nu stia de acest lucru. Insa a reusit sa evite conflictul cu acest ostas al cetatii si nu l-a provocat la duel, pentru ca stia ca il va invinge(In ce consta puterea celui puternic? Sa stii ca poti sa iti invingi adversatul, sa nu o faci si el sa nu stie!). Si in plus era din garda personala a imparatului. Nu dadea bine sa ataci din prima zi oamenii loiali. Din nou, se gandi ca a facut alegerea gresita. Zilele treceau, si cavalerul isi facea binisor treaba, ajutat de alti cavaleri de seama ai cetatii. A fost ajutat de cei mai de seama cavaleri, a invatat de la acestia tainele ascunse ale castelului si tunelele secrete ce ducea spre bucatarie sau baie. Din cand in cand omul span de la intrare il tenta cu de-ale gurii, bine inteles otravite (cuvantul expirat era foarte folosit pe atunci). La inceput a refuzat, dar vazand ca si ceilalti cavaleri mananca din gradina spanului, a incercat si el. Insa pacalindu-l pe span acesta nu a mancat ce ii daduse, ci de fiecare data le arunca la gunoi. Palatul avea mai multe turnuri: turnul de dezvoltare a armamentului, turnul de consulare a armamentului, turnul de testare a armamentului (daca verifica conditiile impuse de Uniunea Palatelor si a Imparatiilor, daca sunt conforme cu standardele de calitate, daca incap in tecile deja existente, daca sunt usor de folosit de cavalerii mai novici) si turnul de vanzare a armamentului. Cavalerul nostru nimerise in cel mai bun turn. Aici erau oameni priceputi, adevarati mestesugari, care cunosteau tainele dezvoltarii armamentului, de la care a furat meseria mestesugaritului armamentului. Palatul prospera si a atras atentia altor palate. Un palat de la apus a incercat sa intre in cardasie cu acest palat pentru a le crea si lor armament. Acum cavalarul muncea mai mult, si dintr-o data s-a trezit ca i s-au pus catusele pe maini. La inceput i-a placut, era asemeni unui armasar, care la inceput alerga pe camp cand vroia, si bea apa cand vroia si facea ce vroia. Insa mai marele palatului a hotarat sa il lege, si acum era un armasar care alerga numai in cerc. Insa si asa era fericit. Apoi a aflat ca i s-a pregatit o sa. Saua era mare, frumoasa, incapeau doua persone in ea, cu toate ca armasarul nu putea cara decat o persoana. Apoi imparatul a scurtat funia si a urcat un cavaler pe armasarul nostru, apoi inca unul si apoi i-au pus calus in gura. Asa se simtea cavalerul nostru, si intr-o zi, a decis sa isi ia inima in dinti si sa plece spre alte orizonturi. A fentat vigilenta paznicilor palatului si a plecat peste 7 mari si 7 zari si nimic nu s-a mai auzit de el.

Pretul corect

2006-11-02T10:55:00.000-08:00

Cand am venit prima data in America si am auzit si am vazut prima data ca cuvantul “reduceri” nu e numai in dictionar, am fost un pic suparat cum de la noi nu sunt reduceri in magazine. Acum am vazut ca e mai bine sa nu fie reduceri. La noi plateai pretul aproape de cel correct. Aici e umflat cu pompa. Pana si cel redus. Si cel redus, dupa prima reducere, si dupa a 10-a reducere.

Am fost cu niste prieteni la un dealearship Subaru. O masina la mana a 2-a: 21.000 de dolari. Prietenii mei ii zic ca e cam mult si ca pe internet aceeasi masina e la 13.000 de dolari. Merge managerul inauntru si se intoarce si ii spune ca ii face o oferta de 15.000 de dolarii. Uau 6000 de dolari! asa in 3 minute. Deci daca aveai banii, si credeai ca ala e pretul corect (destul de naiv), aruncai 6000 de dolari pe fereastra.

Aici totul e pe baza psihologica cand se stabilieste pretul. Sa luam un exemplu, nu o masina, ci un tricou. Costul unui tricou din fabrica:10 centi. La care mai adaugi chiria pentru magazine, plata angajatilor si alte cheltuieli si stabilesti cat ai face profit, sa zicem grosso modo, cam la 1 dolar. Insa tu nu vrei profit de 20 de centi la un tricou tu vrei 5 dolari la tricou. Si inca dinainte se stabilesc reducerile, cat si cum vor fi. La inceput pui pretul mare, ca sa ai de unde sa mai lasi. Pui 40 de dolari. Daca sunt care il cumpara bine, daca nu faci prima reducere. Dai spectaculos 10 dolari jos din prêt. Te asiguri ca si pretul initial apare undeva pe eticheta. Mai sunt care considera ca tricoul ala merita 30 de dolari, si il mai cumpara, aigurandu-ti un profit marisor. Dar totusi multi considera ca pretul e mare. Se aproprie sarbatorile, si mai faci o reducere: inca 10 dolari. Din nou te asiguri ca si celelalte preturi sa apara pe eticheta. Pretul initial, apoi cel redus si acum ultimul prêt. Acum se inchesuie mai multi sa-l cumpere. Cei care l-au luat la 40 de dolari isi dau cu ciocanul in … unde ii vine greu voinicului. Bani aruncati pe fereastra. In sfarsit, ce iti mai ramane din stocul de tricouri, il scoti la un “blow out sale” si il dai la 10 dolari. Din nou, toate preturile sunt vizibile: 40, 30 , 20 si cel final de 10 dolari. Totul e psihologic. Omul zice: "Cat vrei sa mai lase din el? Uite a fost 40, si eu acum il iau cu 10 dolari. Ce afacere buna am facut." Si uite asa, afaceristul nostru in loc sa faca profit de 5 dolari a facut de 10. Asa se intampla peste tot aici, si asa e si in Romania mai nou.

Inainte afaceristul roman punea 5 dolari pretul si nu-l scadea, ca el atat profit vroia sa faca. Insa a invatat din vest cum se face si acum asta aplica si el. Deci cu cat mai multe reduceri, cu atat platim mai mult initial... si ulterior. Oricum platim mai mult. Cum am vazut zilele trecute, o pereche de pantaloni de la 135 de dolari la 19 dolari redusi. Cred ca daca imi cumparam pantalonii la 139 de dolari si apoi vedeam ca in nici o luna sunt cu peste 100 de dolari mai putin nu cred ca ii mai dadeam jos. Ca tricoul cu Metallica. Sau i-as duce inapoi, si apoi i-as cumpara din nou la reducere ;)

Asta e pretul correct!

Lenea, cucoana mare

2006-11-02T10:50:00.000-08:00

Asemenea imensitati de oameni, cum am vazut aici, nu am vazut nicaieri la noi acasa. Si apoi rand pe rand am gasit explicatia: lenea, comoditatea, masina si evitarea sportului, sau a oricarei miscari care impune mai mult de 100 de pasi.

Scarile dintre etaje? … in cativa ani vor fi desfintate, pentru ca nimeni nu le folosete. Prefera sa stea 2, 3 ... 10 minute sa astepte liftul, decat sa urce 10 scari.

Drive through? Daca ii intrebi de ce folosesc drive through si nu merg in fast-food sa comande, iti spun ca e mai rapid. Pe naiba. E un fast food, la care coada de 10 masini, si inauntru nimeni. Lenea!!...de asta folosesc drive through. De ce sa se mai dea jos din masina? De ce sa ii punem la efort?

Bancomatul? Daca ai nevoie de bani de la bancomat, nici o grija, tot nu trebuie sa te dai jos din masina, pentru ca sunt… bancomate ca pompele de benzina: numai ca in loc de pompa de benzina e un ATM. Lasi geamul jos, ai efectuat tranzactia si ai plecat. Totul in confortul masinii tale. Masinile moderne ar trebui prevazute cu plosca, ca sa nu mai trebuiasca sa te duci la toaleta. Si atunci ai rezolvat problema: te sui in masina dimineata si te dai jos seara. Sau poate nici atunci; lasi scaunul pe spate in masina si dormi.

Ghizdanul? In care apropo, unii nu stiu ce cara, ca doar nu sunt toti studenti la arheologie sa care pietre. Ghizdanul care se purta pe spate, mai nou e tras pe roti, ca doar stdentii nu sunt soldati sa care greutati in spate. Nu e destul de grea viata asa cum e? De ce sa mai ne punem singuri greutati in spinare?

Terenurile de sport? Exista. Dar sunt goale. Mai sunt frecventate de cativa romani si poate cativa americani care chiar vor sa faca un pic de miscare si tin la sanatatea lor. Aici terenuri de sport sunt, dar nu prea are cine sa le umple. La noi, nu sunt suficiente ca ar fi cine sa le ocupe.

Mancarea? Principalul motiv. Fast-food+numai cu fundul in masina+lispa de sport => niste forme de care nici nu credeai ca exista. Atarna suncile mai ceva ca in afumatoare, funduri bombate pe toate cele 3 dimensiuni, picioare de hipopotam si asa mai departe. Si acum sa exemplific cu o intamplare de cand lucram ca chelner. Vine o doamna asa 2 pe 2, si imi zice:”I want a cheeseburger… or make it a double cheeseburger, with extra cheese, a large order of fries”. Apoi putin sfioasa, si rusinoasa, si cam cu jumate de gura zice:” And for desert I’ll take 2 scoops of icecream with caramel topping”. Dau sa plec si ma gandeam cata mancare pentru ora 10 seara. Insa ma cheama inapoi. Am zis, si-a dat seama ca e prea mult, si ca nu e bine sa manance atat si vrea sa renunte la ceva: la desert, la cartofii prajiti sau sa-l faca doar un burger simplu. Dandu-si seama ca e pe cale sa faca o gresala mare, pe un ton foarte serios, tare si raspicat imi zice:” And a Diet Coke”. In gandul meu:”I hate to bring this to you, but it’s not the diet coke!”

Ciudatia mai mare e ca, acum, cand ma uit la o fata, la care in Romania as zice ca e grasana, multa, sau batoza, aici, zic: faina fata. Deci contextul conteaza. Dar ideea, dragii mei masculi e sa nu le mai certam pe fetele noastre, ca sunt un pic peste limita normala a greutatii, cu vreo 200-300 de grame peste perfectiune, ca numai ele stiu prin cate trec ca sa arate bine pentru noi. Si in plus si ele ar vrea un Stallone sau pe The Rock sau Sean Connery langa ele, si pentru asta nu ne scot ochii din 5 in 5 minute. Asa ca sa le apreciem pe romancele noastre mai mult. O merita. In fiecare zi!

Jocurile de noroc

2006-11-02T10:37:00.000-08:00

Stiam, inainte de a veni aici, ca Las Vegas e un oras al pariurilor, al jocurilor de noroc si al jocurilor de carti, si un oras al pasiunilor si patimilor, insa dimensiunele “gambling-ului” m-au depasit. Inca de la iesirea din cala avionului, incepe sa se auda sunetul banilor cazand intr-o galeata de metal. Un sunet atat de puternic, care parca iti ia mintile si te face sa crezi ca si tu poti castiga. Toate masinile de joc, te atrag cu tot felul de mesaje, sunete tot mai ciudate, ca sa iti atraga atentia si sa iti dea speranta ca si tu poti sa castigi. Intre doua avioane, timp suficient sa mai pierzi niste bani. Daca nu esti atent poti sa pierzi foarte multi bani. 20 de dolari? i-ai pierdut in 5 minute maxim.

Apoi, intri in cazinouri. Luxul e primul lucru care te izbeste si iti atrage atentia: marmura peste tot, metale poleite cu aur, argint, totul la o scara de neimaginat. Apoi cocktail waitress-urile care iti spun ca poti sa bei pe gratis atat timp cat joci. Si uite asa incepi sa joci, si inevitabil sa pierzi. Ca doar luxul asta de unde sa fie? Cu ce bani se intretine luxul asta? Cu prostia altora. A celor care joaca. Ca doar luxul si prostia se platesc. Aici e dovada vie ca asa e.

Asta hai ca inteleg, in aeroport si apoi in cazinouri masini de joc, mese de blackjack. Insa nu se opreste aici.

Sunt masini de poker sau slot machine-uri peste tot. In benzinarii de exemplu. Poate bagi benzina de un dolar mai putin si restul ii joci. Cine merge intr-o benzinarie sa joace la masina de poker? S-au orientat gresit, insa pot sa le dau o sugestie. Nu acolo, ci langa magazinele cu imbracaminte pentru femei. Acolo dau lovitura. Noi, barbatii nu intelegem cum o femeie poate sa petreaca 2,3 ore intr-un magazin de 10 metri patrati, si cum ne plictisim noi sa le asteptam, am incepe sa jucam. Eu unul asa cred ca as face. Sau nu m-as duce la cumparaturi cu o fata. Si apoi am da vina pe ele: "Din cauza ta, draga, m-am apucat de pariat!". Deci conducatori semeti ai orasului, langa magazinele de femei, acolo sunt bani seriosi. Ca barbatul gandeste: daca oricum femeia cheltuie 100 de dolari pe haine, eu ii cheltui sa vad daca am noroc. Si daca n-ai noroc, ai noroc in dragoste...sau poate mai incerci data viitore. Si apoi, barbatii le vor invita pe femei la shopping. Si toata lumea e multumita. Mina de aur, nu alta.

Apoi sunt masini de poker in alimentara. Asta mai merge. Ca si aici femeile petrec o gramada de timp. Calorii, E-uri… numai pana cumperi macaroane iti ia 20 de minute, pana le examinezi pe toate. Adica pana femeile le examineaza pe toate, ca pentru noi barbatii ne este cam indiferent, ca pana la urma tot macaraone sunt. 10 calorii in minus pentru 20 de minute? Barbatul: "Niciodata." Femeia: "E vorba de sanatatea familiei. Eu cu asa ceva nu ma joc!".

Daca vrei sa faci cumparaturile pentru o saptamana, femeia se ocupa de ale gurii, si cam in cele 10 -15 minute de cautat tot macaroane, barbatul se plictiseste si s-ar apuca de jucat, de pariat. Deci restul e 3-4 ore, barbatul poate sa joace. Deci in alimentare, bun loc, pentru masini de noroc.

Fiecare moment din viata ta de zi cu zi e speculat ca sa te faca sa joci, sa pierzi bani. In alimentare, in benzinarii... As mai avea o propunere, pe langa cea cu masinile langa magazinele de femei. In toaletele barbatesti. Ca doar barbatul oricum are o mana libera. Poate sa traga linistit de maneta. Timp mort, dragi conducatori ai orasului! Trebuie speculat. Cum baga banii e mai greu, dar se rezolva si asta. Poate ma fac si eu cu un commision pentru propunerile astea.

Te duci la restaurant, vrei sa platesti, si iti da doua cupoane sa le razuiesti. Daca gasesti, nu stiu ce musca tzetze, ai castigat o masa gratuit. Iti strica astia capul cu posibilitatea de a castiga. Te tenteaza sa iti incerci norocul. Intr-un fel te pregatesc pentru viata. Totul e o loterie: cu ce nevasta te casatoresti, daca vei avea baiat, fata sau gemeni, ce masina iti iei, ce job vei avea, cum va fii in excursie... Poti sa tragic lozul cel mare, sau sa pierzi mereu. Diferenta e ca in Las Vegas, e adevarata zicala: “The house always win!”

Americancele

2006-10-29T19:28:00.001-08:00

Americancele… cu totii ne-am intrebat si ne-am inchipuit cum sunt ele. Acum sa va spun primele mele impresii. Sunt diferite de romancele noastre, insa nu in totalitate. De ce? Ia-ta explicatia.

Doua tipe stau pe o banca in fata salii de sport (ele sa faca sport? Pai sunculitele alea nu se intretin asa de usor. Stiu din proprie experiena). Vin alte doua. Se vad, se pupa, ziceai ca sunt cele mai bune prietene. Pleaca cele doua care au venit, la care una din tipele care erau pe banca: “You slut!” Bineinteles ca celelalte doua nu au auzit-o, insa eu, cu auzul fin, am auzit. Va suna cunoscut? Le mai auzeam si prin Cluj:

Tipa1:”Tu ce ai slabit?”

Tipa2:”Hai, no tu, ca eu cred ca m-am ingrasat! ”

Tipa1:”Nu tu…. vai de ce ai mai slabit! Tii regim?” (mimica fetei o ajuta sa minta si tipa 2 chiar crede)

Tipa2:” Deci se vede ca am slabit! Pai incerc cu supa de varza si uite... da rezultate” (foarte mandra de ea cand zice asta)

Tipa2 pleaca.

Tipa1 catre Tipa3:”Ce s-a ingrasat asta! E cat o vaca. E imensa. Ea nu se uita in oglinda. Si mai poarta si mini. Si eu zic ca eu sunt grasa si nu port mini, dar is jumate din asta!” (foarte suparata, indignata cand spune asta, insa bucuroasa pe de alta parte ca inca una e mai grasa decat ea.). Vai, vai fetele astea.

Tipa3: “Da tu asa-i! Pai tu nu te compari cu asta. N-ai vazut cat era? Mai usor de sarit decat de ocolit”

Acum nu mai tre sa spun eu , ce crede Tipa3 despre Tipa2. Toata lumea stie. La felul in care se mint fetele intre ele nu le intrece nimeni.

Deci asta ar fi o asemanare si o deosebire: la fel se mint intre ele, numai ca astea sunt un pic mai vulgare.

Care e rugaciunea preferata a americancelor?

“Doamne, daca nu ma poti face pe mine slaba, atunci fa-le pe prietenele mele grase!”

Prin campus, multa lume. Multe fete, multi baieti. Raportul cica cam 61% fete. Multe fete imbracate ca baietii, multi baieti imbractati ca fetele, fete tunse ca baietii, baietii tunsi ca fetele. N-am nimic cu asta. Intr-o zi cam cu vreo 25 de grade, o vad pe una in pantaloni scurti, slapi, tricou si… stupoare… caciula. Caciula de iarna, nu asa de dragul modei. Tot in aceeasi zi, pe alta, mai friguroasa, o vad in slapi, blugi si … haina imblanita. Maieu si caciula, slapi si haina imblanita. Ce s-au intamplat cu vremurile cand hainele groase, caciula, fularul, manusile erau purtate numai iarna, poate hai toamna. Nu mai inteleg moda asta. Cum vad eu moda asta? Se strang cei mai mari 3-4 designeri vestimentari din lume si isi zic: Hai sa vedem cum sa ne mai batem joc de ei? Hai sa vedem daca putem sa ii convingem sa poarte ciorapi peste pantalon si sa le zicem ca culorile anului sunt mov, portocaliu si negru, iar materialul folosit... anul asta mergem pe curpapir. Si apoi, dupa acesti neintelesi guru ai modei, se iau si designerii mai mici, si apoi uite asa in magazine, anul asta vei gasi numai mov, portocaliu si negru, din materialul preferat. Oricum, la capitolul moda, americancele, poate si romancele, sunt clar depasite de asiatice.

Misu m-a tagguit

2006-10-19T11:00:00.000-07:00

Deci Misu asta, nu are ce sa faca, si atunci imi da mie de lucru si m-a tagguit si m-a pus sa raspund la niste intrebari.

3 locuri care imi plac in Cluj

· Parcul Tineretului – inainte de a se construi mall-ul. Potential mare, insa nexploatat.

·Orice club in care lumea se distreaza si se simte bine, indiferent cum e imbracat, cu cine e si cum danseaza

· Aroma – un restaurant cu clasa

3 locuri pe care le detest in Cluj

·zona industriala, nu stiu cum ii zice, strada Muncii – discrepanta foarte mare fata de restul Clujului

·Speed de la Sora

· Zona garii

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Cluj

· de ce lumea e asa de suparata, abatuta pe strada si mereu cu capul in pamant

· de ce ne plangem ca suntem saraci cand sunt mai multe masini scumpe si “fitzoase” decat la ei in tara

· de ce barbatii romani le reproseaza romancelor ca sunt grase, sau ca s-au ingrasat, cand ele arata foarte bine

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii

· Marty – simplu si elegant. Si unui occidental i-ar placea sa aiba la el in tara un astfel de local

· Euphoria – muzica buna si lumea care merge acolo vrea sa se distreze nu sa faca parada modei si chiar se distreaza

· Kharma, Sinaia – doar in timpul verii

cel mai de fitze cartier

· nu stiu care e cel mai de fitze cartier, dar cele mai de fitze stazi sunt Napoca si cea cu Diesel

cel mai urat cartier

· Marasti si Manastur - spatiu verde: zero, cimeturi si betoane: infinit

Eu il tagguiesc pe Falconeti.

Examenul scris. Controlul oftalmologic

2006-10-12T11:45:00.000-07:00

Ca sa iti iei carnetul de conducere, trebuie doar sa dai examenul scris, sa treci examenul de ochi si examenul scris. Nu trebuie foaie medicala, sau sa faci scoala de soferi. Aici masinile fiind aproape toate automate, e mult mai usor, nu trebuie sa te obisnuiesti cu ambreajul, porniri din rampa si alte cele. Deci o iau si eu cu inceputul. Examenul scris si controlul de ochi. Am luat cartea din care sa invat si m-am prezentat la examen.

Examenul l-am dat pe calculator, adica in fata unui touchscreen, 50 de intrebari, trebuia sa fac 40 corecte si fara limita de timp. O parte buna. Nut e streseaza cu timpul. Ma pun si eu la monitor, insa in acelasi timp, langa mine altul sa dea testul. Incep sa citesc instructiunile, si apoi trec la intrebari. Asta de langa mine deja incepuse sa raspunda. Si ce sa vezi? Citea intrebarile cu voce tare, adica eu il auzeam, insa nu rostea cuvintele ci le murmura. Si nu le murmura pe toate ci doar parti din ele. Propozitia:”Soferul nu are voie sa parcheze in zonele..”, citita de el, se auzea cam asa:”sofe voie cheze zone”. Eu numai nu puteam sa ma concentrez. Trebuia sa traduc intrebarile, sa inteleg ce zice. Cand raspundeai la intrebare, inainte de a-ti afisa intrebarea urmatoare, iti spunea daca ai raspuns corect sau gresit. Si asta le cam dadea in bara. Nu ajungea ca murmura intrebarile, ci, cand gresa, se ridica, ofta, gesticula, pufaia, mormaia. Eu numai nu puteam sa ma concentrez. Imi venea sa-i dau un capac, de numai numai. M-am abtinut. Am terminat amnadoi cam in acelasi timp. Ne punem sa asteptam la examenul de ochi. Si ma intreaba, de cate ori am mai dat examenul. Si i-am zis ca e prima data. El mi-a zis ca e a 3-a oara cand il da, si ca a vazut la mine, ca numai “correct” imi aparea pe ecran, cum ca raspundeam bine la intrebari. Acum cred, ca el mai mult se oftica si mormaia ca raspundeam eu corect.

Urmeaza examenul la ochi. Emotii. Daca le ziceam ca port ochelari, imi puneau restrictie pe carnet si trebuia sa port ochelarii de fiecare data. Daca ma oprea si nu aveam ochelarii… bineinteles amenda. Si i-am zis la aia ca nu port ochelari. Ma pune sa ma uit prinr-un aparat si imi zice sa citesc prima linie. Pe prima linie, 3 grupuri de cate 4 cifre. Cifrele erau patratoase, ca pe ceasurile electronice, si erau numai dinastea care le puteai incurca: 3,8,6,9,5,4. Nu era 1, sau 7 ca ala le vedeai usor. Citesc primele 4. Le-am vazut bine. La urmatoarele 4 le vedeam mai prost un pic. Apoi m-am oprit. Ma intreaba aia:”Le vezi si pe ultimele 4?”. Am zis sa imi incerc norocul. Le vedeam, insa foarte neclar si mai mult le-am intuit, si pana la urma le-am zis bine. A zis aia: ok, vezi bine. Ea chiar credea asta. Nu stia ce stiam eu. Ce usurat am fost. Urmeaza examenul de condus. Sa vedem ce-o fi!

Soferii si pietonii

2006-10-12T11:42:00.000-07:00

Din nou cate vorbe despre cum se conduce pe aici. Cu toate ca traficul e mult mai aglomerat ca prin Cluj, soferii sunt mult mai politicosi, mai putini nervosi, injura si claxoneaza mai putin, ba chiar deloc. In drumul pe spre scoala trec pe langa o sosea principala si destul de circulata, cu 3 benzi pe sens. Dupa ce ca te enerveaza ca nu gasesti gropi, toate drumurile sunt trasate, te mai scot din sarite si amabilitatea soferilor. Ca pieton, peste tot ai prioritate. Pietonul e stapanul soselelor. Bine ca in afara de mine si inca cativa derutati nu prea vezi multa lume pe strada. Te lasa sa treci pe oriunde, nu se enerveaza, nu te claxoneaza, nu te injura, oricat de incet ai traversa. Daca trotuarul intersecteaza o iesire din vreo parcare, alee,sau alt drum si o masina vrea sa iasa in drumul principal, dau inapoi ca sa te lase sa treci. Asta pe langa faptul ca opresc masina cam la 5 metri de tine, si nu ca la noi cand opresc la trecerea de pietoni, parca se urca pe tine cu masina si nici nu vor sa te calce pe calcai. Aici totul se bazeaza pe amenda. Ai gresit, te atinge acolo unde te doare, adica la buzunar. Daca iti ia carnetul, ei pe cine mai amendeaza? de unde isi mai fac fonduri? Si punctele de pennalizare in cazul in care nu cedezi unui pieton sunt 4, pe langa amenda. La 12 puncte iti suspenda carnetul, si in cazul in care treci pe rosu iti da 6 puncte de penalizare. Deci pietonul are prioritate peste tot. La trecerea de pietoni, la intersectii, la coltul strazii, oriunde. Si ma gandeam daca asa ceva se aplica in Romania, deja imi inchipuiam strada cu Centralul din Cluj, un fel de alee de la Costinesti. Plini de oameni pe strada, si masinile cu greu strecurandu-se printre ei. Ca de' , acum daca tot ai prioritate, de ce sa te mai inghesui pe 2 metrii trotuar, cand poti sa folosesti 5 metri de drum. Si in plus, daca soferii tot parcheaza pe trotuar, noi de ce nu am folosi drumul, ca sa ne oprim sa vorbim cu un prieten sau o prietena.

Dar aici nu se intampla asa. Si pietonii sunt civilizati, si soferii. Majoritatea oricum. Si in drumul meu spre scoala, asteptam sa aud un claxon, o injuratura, un blitzuit cu farurile, un gest, ceva, o frustrare. Trece o zi, trec doua, o sapt, doua si tot asa. Eu asteptam claxonul. Momentele in care se claxoneaza aici, sunt cam tot aceleasi cu momentele cand nu se claxoneaza in Bucuresti sau Cluj. Adica aproape inexistente. Pana cand, intr-o zi insorita, mergand spre scoala aud un claxon. In fine, m-am linistit. M-am bucurat. Am zis, "uite ba, ca si astia se enerveaza". M-am intors repede, ca ars, ca nu cumva sa pierd momentul. Injuratura, gesturile si miscarile de frustrare si nervozitate. Si cand colo... o doamna... o batranica, la vreo 70 de ani, vroia sa faca stanga... si-a bagat mana prin volan si a apasat din gresala claxonul. M-am impacientat degeaba. Insa m-am mai linistit un pic, cand am vazut ca si ei folosesc benzinariile de la coltul strazii ca sa evite semaforul. Sau poate aia au fost romani? Sau italieni?

Nevada driver's handbook

2006-10-07T16:11:00.000-07:00

America are o suprafata mare. La inceput, pana cand sa nu se gandeasca mai multi sa imigreze, nu erau ei asa de multi. O mana de oameni si ditamai pamantul. Deci dezvoltarea oraselor s-a facut mai mult pe orizontala si foarte putin pe veritcala. Si acum tot asa se dezvolta orasele, lumea cautand sa aiba intimitate cand ajunge acasa si nu sa auda masini, copii in fata blocului jucandu-se, sau cum curge apa de la vecinu de deasupra si cum se certa vecinii de langa tine. Deci totul dezvoltandu-se pe orizontala, distantele sunt foarte mari si aici masina e mai mult decat o necesitate. E obligatoriu sa ai masina. Aici fara masina e cam ca in Romania intr-un scaun cu rotile.
M-am interesat nu pot conduce cu carnetul de Romania, aici in Nevada, si atunci am zis ca sa imi dau examenul aici. Ma duc la Department Of Motor Vehicle sa imi iau cartea din care sa invat. E gratis, insa asa si arata. Niste foi trase la xerox si capsate. Ma apuc sa citesc. Ma plictisesc de numa' la inceput ca iti tot explica ce acte ai nevoie sa aplici pentru carnet, daca vii din alt stat ce trebuie sa faci ca sa iti schimbi carnetul si alte balarii dinastea. Trec peste partea asta si ajung la partea mai interesanta. Si de aici incep sa ma prapadesc de ras.
Si sa incep. Le spune totul mura in gura. Intrebare: Ce faci daca ti se strica stergatoarele de parbriz? Si, raspunsul lor: "If the wipers fail in heavy rain or snow, slow down, roll the window down and put your head outside si you can see". Si acum cand scriu asta ma sparg de ras. Deci ce facea Jim Carrey din Ace Ventura, nu facea ca era el asa nebun, ci ca asa le zice. Acum nu stiu cum poti sa vezi daca ploua asa de tare sau ninge asa de tare incat ti se strica stergatoarele. Ar mai trebui adaugat, pasagerul din spatele soferului e obligat sa ii tina soferului o umbrela ca acesta sa poate conduca in siguranta. Oricum trebuie sa le spuna ce fac in cazul in care un far se arde? Trebuie sa ai lanterna cu tine, si o scoti pe geam si luminezi cu ea, ca sa nu derutezi conducatorii auto ce vin din partea opusa si sa creada ca esti motociclist.
Sa trecem la biciclisti. Deci observati, ca in cartea de Nevada Drive's Handbook se dau sfaturi la biciclisti, si ma pun pe mine sa citesc tot felul de prostii. Dar una e tare de tot. Ce trebuie sa faca biciclistul: obey the law, wear a helmet, keep bikes in good repair si, tineti-va de scaun, wear brightly colored clothing =)). Nu pot sa nu ma abtin sa rad din nou cand scriu. Cum pot sa scrie astia asa ceva? Sa poarte haine colorate? Insa eu cred ca aceste sfaturi nu sunt de ajuns. Biciclistul trebuie sa fie legat la sireturi pentru a nu i se prinde la lant si sa cada. Doamne fereste nu am vrea asta. De asemenea, sa nu poarte haine largi din aceleasi motive. Mai mai mult am indrazni sa le sugeram sa poarte costumul de inot a lui Ian Thorpe si asa vor fi si mai aerodinamici si nici nu trebuie sa pedaleze asa de mult.
Daca faci accident minor si propritarul nu e in zona, ii lasi un bilet in parbriz. Da, da asa e aici. Si aici e o monstra a biletului, cu poza, cum trebuie sa il pui in parbriz: "I accidentally hit your car. Call me, Tom Jones. 123 Main St,tel 555-3444".
Urmeaza cum se conduce pe aici si examenul scris.(cand am timp).

colegii mei

2006-09-26T00:29:00.000-07:00

Cateva vorbe si despre colegii mei. Aici datorita faptului ca ai de ales cam intre 10 cursuri sa iti iei 3 sau 4, nu esti la cursuri cu aceleasi persoane, cum era la noi. Aici o clasa e cam de dimensiunea unei grupe la noi:15- maxim 25 de studenti. Deci majoritatea cursurilor se tin in sali in care noi tineam seminariile acasa. Insa dotarile nu sunt aceleasi: videoproiector, calculator cu acces la Internet, tabla pe care scrii cu marker si inevitabil aer conditionat (care cred ca e setat pe 10 grade, ca e un frig in sali, cica sa nu adormi). Deci suntem cam intre 15 si 25 de studenti la fiecare curs. Toti vin la cursuri, pentru ca platesc pentru asta, si ar fi bani aruncati pe fereastra daca nu ai veni. Clasa dureaza 75 de min. Proful vine cam cu 2-3 minute inainte de ora stabilita si niciodata nu te tine mai mult de 75 de minute. E mult mai lejer, daca intarzii, nu trebuie sa te scuzi, te pui in banca in liniste. Daca vrei sa pleci te ridici si pleci. Nu zice nimeni nimic. Daca vrei sa stai cu sapca intoarsa in cap, din nou proful nu zice nimic.
Am un coleg care pana vine proful isi tot da in carti. Acum nu stiu ce tot vede in cartile alea, dar sta linistit cu castile in urechi si isi da in carti. Ca sa nu uit, repartitia pe sexe e cam tot aceeasi ca si la noi. Deci daca sunt 25 de persoane la curs, sunt cam 3 fete, majoritatea asiatice sau indience.
Alta colega, care sta in fata mea, numai da din cap la orice zice proful. Cand proful se opreste se opreste si ea. Proful zice din nou ceva, hop si ea incepe sa dea din cap. E ca acei catelusi care se asezau in spate in masina, si cand masina se misca , si catelusul dadea din cap. Deci si aici sunt pupincuristi, bagatori in seama, care intreaba numai ca sa se afle in seama si
Un alt coleg de fiecare data cand il vad are un brat de carti cu el. Nu stiu ce face cu ele, nu stiu unde le duce. E ca femeia cu butucul din Twin Peaks. Are ghiozdan, care si ala e plin si mai are si bratul asta de carti cu el. M-am intalnit intr-o zi cu el si schiopata. Am vrut sa ii zic ca nu e bine sa care ditamai DEX-urile cu el tot timpul. Il intreb ce a patit, la care imi raspunde ca s-a accidentat la arte martiale. Atunci mi s-a clarificat. Poate are un maestru ca Mt Miyagi si ala il pune sa care cartile alea. Eu nu imi dau seama, si cred ca nici el, la ce o sa il ajute, dar precum Daniel-san, isi asculta maestru.
Asta despre colegi.

Universitatea

2006-09-26T00:28:00.000-07:00

Universitatea la americani:
Cand vorbesti de universitate, vorbesti de campus ca acolo gasesti tot: camine, sali de clase, biblioteca, librarie, sali de lectura, locuri unde poti sa mananci. Insa ca sa ajungi la universitate, trebuie mai intai sa te inscrii. Si procesul asta de inscriere e o bataie de cap. La noi, te duci la secretariat, in cel mai bun caz semnezi un contract scolar anual, si iti stampileaza carnetul. Aici... nu. Trebuie sa te duci acolo, sa faci cutare lucru. Apoi sa mergi acolo sa faci cutare. Apoi trebuie sa faci cutare. Nu se poate face nimic paralel, totul e secvential, totul e pe calculator si pana nu treci de un hop, nu poti sa treci la urmatorul ca la urmatorul hop nu apari inca in sistem, decat dupa ce treci de primul hop. Insa toti iti raspund politicos, te refuza cu zambetul pe buze, nu se enerveaza nimeni chiar daca intrebi de 10 ori. Ajung si eu la primul hop si o doamna zambind:"How can I help you?". Stop. Uau. Cata politete. Stiu cum era cand ma duceam la mine la secretariat si doamna de acolo, deranjata de faptul ca i-am intrerupt jocul de solitaire, se uita peste ochelari si nu zicea nimic. Se uita fix la tine. De fapt in gand zicea:"Oare cum sa iti pun bete in roate?". Aici nu. Realizeaza, ca de fapt fiecare student le plateste salariu, deci studentii le dau un loc de munca, si nu invers.
Credeati ca ei nu vin sa se inscrie cu parintii? Ba da vin. Sa nu mai vorbesc de cei care stau in camin. Ca si la noi, cu masinile pline: calculator, cuptor cu microunde, frigider, una alta. Nici o diferenta aici. Singura diferenta, fata de Romania, e ca aici e mai scump sa stai in camin, decat e sa stai in chirie. Pentru ca la ei:time is money. Stai in campus, ajungi la orice sala de curs in maxim 10 min. Nu stai in campus: timp suplimentar sa ajungi, plus masina si benzina.

Telefonul, nu mai suna!

2006-09-26T00:27:00.000-07:00

"Nu mai suport, nu mai rezist.." zic cei de la Vama Veche intr-o melodie. E asa zic si eu. Stati linistiti ca sunt bine, n-am patit nimic. E vorba de sistemul de telefonie de aici.
Cand am ajuns unul din primele lucruri pe care mi le-am cumparat a fost un telefon, si implicit un abonament(de ce nu mi-am luat cartela o sa vedeti mai incolo). Toate bune si frumoase, compania se numeste Cingular si are ca sigla un omuletz portocaliu (poate are vreo legatura cu Orange). Toate bune si frumoase pana cand incepi sa primesti telefoane de la persoane necunoscute care, in 90% din cazuri o cauta pe Ami(sau Amy). Si cand primesti cam cate 4 in fiecare zi, nu iti este tot una. Suna telefonul, raspund. Persoanele respective cum o cauta pe Ami si aude o voce de barbat, zic: "can I speak with Ami please?". Si eu:"There's no Ami here. You got the wrong number".(cea mai rostita fraza de mine aici in America). Si cand o proasta suna si dupa o saptamana si tot pe Ami o cauta, tot cu fraza de mai sus, si eu ii raspund cu bine cunoscutele cuvinte de mai sus, si apoi zerzeca imi zice ca a sunat si sapt trecuta si tot eu am raspuns si acelasi lucru i-am zis, dar ea nu a crezut. Fa, proasta mai esti!. Si chiar azi m-a sunat una si ma intreaba:"Da tu o stii pe Ami?". I-am spus ca habar nu am cine e, dar daca o cauta atatea persoane as fi curios si eu sa o cunosc. Asta ca sa nu mai zic ca am primit mesaje tot pentru aceasta misterioasa Ami. Deci toti o cauta pe Ami. Pana acum in afara de mine stiu ca si lui Smokie i s-a mai intamplat cu Alice. Oricum intrebarea e aceeasi:"Who the f**k is Ami?". Pana acum nu am gasit raspusul. E drept ca au mai fost cateva apeluri care il cautau pe Steve sau John. Macar mai auzeam si eu alte nume decat Ami. Alte telefoane erau de la BMW, Honda si Mercedez Benz. Am zis ca au aflat ca am lucrat pentru Daimler-Chrysler si vor sa ma ia in echipa lor. Nici vorba, m-am dezumflat repede. Ce credeti ca s-a intamplat? Tot cu Ami vroiam. Ma abtineam sa nu le pun intrebarea lui Smokie.
La astia numarul de telefon parca e numarul de la garderoba de la orice club sau disco de la noi. Pleaca unul dintr-un club, merge la garderoba, da numarul si isi ia haina. Urmatorul care vine in club si vrea sa isi lase haina primeste ultimul numar lasat. Eu am ajuns in "clubul" Cingular (care e frecventat de majoritatea studentilor), chiar dupa ce a plecat Ami. Oricand as fi ajuns, as fi ajuns dupa ce ar fi plecat Smith, Jake sau Janice. Alt nume, insa situatia era ala fel.

Cea mai mare diferenta a sistemului de telefonie de aici cu cel de acasa e ca aici platesti si daca primesti si daca dai telefon, si daca trimiti si daca primesti mesaj. Aici se plateste faptul ca tu ai acces si utilizezi serviciul de telefonie. Deci daca eu vreau sa iti incarc tie factura iti trimit mesaje la greu. Fiecare mesaj primit 10 centi. Nu ai cum sa nu-l citesti. La un apel telefonic poti sa nu raspunzi, dar la mesaj nu prea ai ce face.
Sper sa nu bage acelasi sistem si la posta, adica sa platesti si cand primesti, si cand trimiti un pachet, colet sau vedere, ca doar si aici folosesti tot sistemul. In fine mai bine e sistemul nostru.
Deci aici nu se prea merita sa ai cartela, ca ai primit cateva apeluri si cateva mesaje si gata, s-a terminat cartela. Tot mai bun e sistemul nostru, cine suna plateste, ca la posta. dar acum am citit ca vor sa schimbe sistemul

Engleza, bat-o vina

2006-09-26T00:21:00.000-07:00

La ora de engleza toti profii insistau pe gramatica, scrierea corecta, folosirea corecta a timpurilor verbelor, in loc sa insiste mai mult pe vorbirea efectiva a limbii. Ca la noi, mai multa teorie, mai putina practica.
Urmeaza o comparatie intre teorie si practica.
"Profa:Povestiti, la past tense, urmatorul pasaj":
Eu: Hey Alice! How are you?
Alice:Good. How about yourself?
Eu: Good, thanks. Do you want to go to see a movie?
Alice: I don't know. I have a lot of homework to do.
Eu: You can do the homework tomorrow.
Alice: Ok.

Teoria:Cum ne-a invatat la scoala:
I met with Alice today, and I asked her how was she doing.
She replied she was ok and asked me back how I was doing.
I said I was ok and I invited her to see a movie.
She said that she had a lot of homework to do.
I told her that she can do her homework tomorrow.
(oricum, traducerea aproximativa, s-ar putea sa se mai fi strecurat vreo eroare).

Oricum era o bataie de cap sa povestesti ceva la past tense: pune verbele la timpul corect, folosesti past perfect simple sau past tense sau past perfect continuos?.

Practica: Cum povesteste un american:
I met Alice and I was LIKE: How are you?.
And then she was LIKE: Good. how about yourself?
And I was LIKE: Good thanks. Do you want to go to see a movie?
And she was LIKE: I don't know. I have a lot of homework.
And I was LIKE: You can do them tomorrow.
And she was LIKE: Ok.

Deci se observa diferenta intre teorie si practica. Doar daca stiau si profele noastre de engleza de magicul, fabulosul, atat de mult folositul cuvant "LIKE", ce viata usoara aveam cu past tense-ul in liceu.
Atentie, nu mai exista timp trecut in engleza vorbita: ci doar LIKE plus prezent sau viitor. Atat. Limba engleza se simplifica si trebuie sa tineti pasul cu modificarile.
Acum, sa nu fiu rau, nici profii nostri nu puteau sa vina la scoala sa vorbeasca astfel:
"What'up dude?"
"Yo dogg what did you have to prepare for today?"
"Hey sister let's keep o rollin' with exercise number 2 from page 15?"
Dar orice limba straina se invata mult mai repede vorbind-o si nu disecand-o in timpuri, cazuri, persoane, plural, singular, acuzativ, nominativ, if-clause si mule altele.

Morala: Mai multa practica si mai putina teorie.

Cum recunosti europenii?

2006-09-25T21:12:00.000-07:00

Cum poti sa recunosti europenii printre americani? De ce ma refer numai la europeni, pentru ca asiaticii sunt destul de usor de recunoscut, indienii la fel si hispanicii iar. Europenii se cam aseamana cu nord americanii. Mergand asa prin campus am facut o lista de ponturi pentru a recunoaste europenii, europeni care au stat mai putin de 10 ani aici. Cei care deja au stat peste 10 ani sunt sanse mari sa se fi americanizat.

1. Nu li se vad chilotii sau cel putin nu isi arata intentionat chilotii.

2. Poarta curea la pantaloni.

3. Pantalonii scurti sunt peste genunchi.

4. Daca poarta marimea M la bluza sau pantalon, atunci o sa ii vezi purtand marimea M si nu XXL. Hainele sunt mai pe corp si nu "curg" de pe ei.

5. Poarta ghiozdanul doar pe un umar. Ciudat, dar mergand prin campus, am observat ca toti poarta ghizdanul pe spate, si nu pe un umar. E mult mai comod pe spate si te obliga sa mergi drept.

6. Nu ii vezi dormind pe sub un copac, intinsi pe o banca sau tarntiti pe jos prin holurile facultatii. Numai pe americani ii vezi stand pe jos prin aeroport, la facultate sau oriunde prind un loc drept.
7. Ii intalnesti pe scarile dintre etaje. Nu folosesc liftul ca sa urce, sau mai grav, sa coboare, un etaj.

8. Sunt la fel de derutati ca mine ca la americani parterul e considerat etajul 1.

9. Nu poarta caciuli, fulare, manusi sau pullovere, sau haine groase daca afara sunt 30-35 de grade Celcius.

10. Pe fetele eurpoene nu o sa le vezi niciodata cu placa de skateboard in spate, sau sub brat, nici cu ditamai ghizdanul, de zici ca merg pe munte 3 zile.

In sfarsit am ajuns

2006-09-12T23:14:00.000-07:00

Ma luai cu vorba si v-am mai povestit una alta, dar am ramas la plecarea din New York. Dupa un alt zbor de 5 ore, de genunchii mei ma chinuiau de numa', numa. Tot asa inghesuite sunt scaunele in avion si eu mai micutz asa, nu am prea incaput. Noroc ca am dormit. De data asta nu am mai luat teapa care am luat-o alta data. Ca vine o stewardesa si te intreaba daca vrei casti:"headsets, headsets" striga ea de deabia o intelegi ce zice si daca nu avea castile atarnate de mana nici nu cred ca o intelegeam. Nimeni nu prea zice nimic. Eu venind de pe curse pe care castile erau gratis, ma aventurez si ii zic doamnei ca as vrea eu casti. La care ea zambind imi zice:"five dollars please". Puteam sa mai dau inapoi?? Am luat si am tacut. Acum m-am invatat minte si ma uitam sa vad fetele celor care cer. M-am bucurat sa vad ca nu am fost singurul care a crezut ca sunt gratis. Cel mai bine e sa inveti din greselile altora si nu din ale tale. Dorm eu asa mai chinuit cand, capitanul ne anunta ca ne apropiem de Las Vegas. Era cam 1 noaptea ora locala si ne zice:"Sunt 29 de grade Celcius". Atunci imi vin in minte cuvintele profei de geogra din generala:"In desert e intalnit procesul de dezagregare fizica: ziua foarte cald, 40-50 de grade, seara foarte frig -30, -40 de grade". Ce de prostii te invata la scoala si tu nestiind le crezi? Deci nu sunt chiar -30 de grade seara, ba mai mult erau cu plus. Nu iesi bine din tunelul de la avion, ca te intampina slot machine-urile. Eu ma uitam dupa niste slut machine, dar nimic. Deci nici nu iesi bine din avion ca deja sunetul banilor cazand din masina te intampina. Eu am fost mai norocos si m-a intampinat sora mea. Ea binedispusa, eu cam obosit dar f bucuros ca ne-am intalnit. Imi zice:"Stii cu cine am dat mana". Eu rupt de oboseala, nici macar nu am incercat sa dau un raspuns. De fapt ea mi-a dat imediat raspunsul: Bill Clinton. E, atunci imi trece oboseala si ii zic sa mai zica o data si sa imi povesteasca ce si cum. "A trecut pe langa mine, si a zis hy, apoi s-a intors m-a intrebat ce fac si mi-a intins mana". Asta e un semn bun. Asa a inceput aventura mea aici in Las Vegas. Inchei cu niste randuri dintr-un cantec foarte drag mie: Joshua Jessie - "From a phone booth in Vegas, Jessi calls at 5 am". S-ar putea sa va sun si eu la 5 am ;)

Federer

2006-09-12T22:50:00.000-07:00

Finala US Open din 2006, dintre Federer - Roddick, castigata de Federer 3-1 dupa un joc pe care l-a dominat de la un cap la altul, chiar si setul pierdut a fost dominat de Federer, ma face sa scriu aceste randuri despre Federer.
Cred ca e singurul sportiv care joaca la 70%, poate 80% din capacitate pentru a castiga. Si asta nu pentru ca ceilalti sunt inferiori, nu ca nu sunt la fel de talentati sau la fel de bine pregatiti, ci pur si simplu ca el e suma lor. Roddick serveste ca din tun, Agassi are un retur devastator, Nadal un forehand puternic si bine plasat, Tim Henman un voleu si un joc la fileu ce cu greu poate fi depasit, Safin un passing shot excelent. Federer.... le are pe toate astea. Ba mai mult, le foloseste mai eficient si le combina cum numai el stie mai bine.
Fiecare copil care incepe sa invete tenisul trebuie sa inceapa primul sau antrenament prin vizionarea unui meci de-al lui Federer. Orice meci. De ce? Pentru ca in orice meci de-al lui Federer vezi absolut toate felurile de lovituri: servici, voleu, rever, forehand, smash-uri. Toate executate ca la manual.Toate miscarile sunt naturale, line, exacte, si nu pare a se forta niciodata. Asi, lovituri de trecere, o pozitionare in teren ce te face sa te intrebi: "De ce adversarul da mingea exact acolo unde e Federer? Ceea ce s-ar putea sa nu vezi intr-un oarecare meci de-al lui Federer sunt dublele greseli (cum s-a intamplat in finala de anul asta de la US Open), schimbatul tricoului dupa fiecare set, nu o sa il vezi cerand prosopul dupa fiecare minge (joaca doar la 50% din capacitate, nici macar nu se oboseste). Nu o sa il vezi certandu-se cu arbitru, sau comentand fiecare minge care a cazut aproape de linia terenului. Parca e la antrenament. Calm, sigur pe el, nimic nu il scoate din ritmul lui de ceas elvetian.
Acum de ce nu joace Federer la capacitate maxima? Pentru ca adversarul ar pierde la 0 sau 1 si atunci ar disparea spectacolul. Nimeni nu ar mai veni la vreun meci de-al lui pentru ca ar stii ca s-ar termina, cam intr-o ora si ar stii scorul aproximativ. Asta s-a vazut si in meciul cu Roddick. L-a lasat sa castige un set, ca sa se bucure si publicul, si de la 5-5 in al 3-lea set, a castigat 7 game-uri la rand, apoi un game Roddick(doar pentru ca avrut sa castige pe serva lui). In ultimul set, l-a umilit pe Roddick, l-a alergat dintr-o parte in alta, l-a adus la fileu si apoi l-a pasat sau lobat. Nu se vedea nici o urma de transpiratie pe fata, comparativ cu Roddick care a schimbat 3 tricouri.
Sigur va stiti emisiunea "Daca doriti sa revedeti" difuzata in primele zilele ale anului, cu imagini din programul de revelion. Daca se va face o astfel de emisiune si in sport, cred ca Federer va fi singurul sportiv, ale carui meciuri in care a pierdut vor fi mai cerute spre vizionare decat cele in care a castigat. Lumea va incerca sa inteleaga de ce a pierdut, ce nu i-a mers, sau ce zi buna a prins adversarul.
Nu numai ca e un mare sportiv, dar e si un mare caracter, un personaj, caruia faima nu i s-a urcat la cap si de care nu auzi ca s-a batut in baruri, a injurat sau lovit un ziarist. E un model de urmat. Federer e un mare om, un mare caracter, inainte de a fi un mare sportiv.

Concurs

2006-09-05T00:28:00.000-07:00

Si de la mesajul meu precedent ramasesem in New York. Aveam 8 ore de petrecut in aeroport, asa ca m-am plimbat, am mancat, dar timpul trecea tot mai incet. Imi dau drumul la mp3 player si la un post de radio concurs. O sa va spun intrebarea asa cum era pusa de cel de la radio:
" If you are an average person, you waste over 60 hours of your life waiting for ........?"
"Over" insemnand in medie 60 de ore vroia sa zica ala. Ca poti sa faci multe lucruri sa pierzi sau sa irosesti 60 de ore. Nu-s chiar asa de multe.
Si toate care au sunat au fost femei. Ia-ta cateva din raspunsurile lor, care toate au fost gresite:
Deci: astepti.....?
- sa te duci la baie sa faci pipi
- posta
- primul sarut
- sa ti se usuce unghiile(la asa m-am imprastiat de ras. nu s-a gandit ca si barbatii asteapta..)
- liftul
-sa se incalzeasca motorul masinii
-sa se termine de facut cafeaua (ca sa evit cacofonia)
-travaliu inainte de nastere (din nou m-am imprastiat de ras. in intrebare nu zicea ca femeile pierd cam 60 de ore asteptand ceva)
-transportul in comun
- Fat Frumos (din nou m-am prapadit de ras. daca ar dura numai atat, toti am fii fericiti)

Deci niciunul din raspunsurile astea nu au fost corecte. Ghici ciuperca ce-i? (probabil ca raspusul la e un rezultat al unui sondaj, studiu, chestii dinastea).
Alea tot sunau si nu ghiceau si deja eram si eu curios, si trebuia sa ma urc in avion, si cineva aproape a dat raspunsul corect si ala apoi a zis care e raspunsul.
Se ofera premii substantiale. :)
Sa vedem cine ghiceste.

Zborul cu avionul (Air France)

2006-09-04T23:41:00.000-07:00

Incept acest post prin niste versuri dintr-o melodie:
"Oriunde eu m-as afla/ Prieteni am alaturea/De-ar fi lumea s-o intorc eu am prieteni peste tot
Ii cunosc pe toti de-o viata/ Sunt prietenii mei/ Si la greu nu ma lasa/ De-aia tin la ei
Pentru ei eu pun obrazul/ Ca-s prietenii mei/ Daca e vreodata cazul/ M-ajuta si ei"

Acum drumul, mai bine zis zborul cu avionul. Am "ales" sa calatoresc cu Air France ca era cel mai ieftin, sau in fine, pe ruta care zburam eu asta era cel mai ieftin bilet. Stiam ca Air France sunt experti in a pierde bagajele, si cum aveam doar 45 de minute sa schimb avionul in Paris, eram convins 100% ca imi vor pierde bagajle. Alor mei si la cativa prieteni le ziceam inainte sa plec ca o sa imi piarda bagajele. Trebuia sa ajunga la Paris la 9:30 si eu aveam avion spre New York. Plecam din Budapesta... cu 30 de minute intarziere. Nu era un semn incurajator, si deja ma gandeam cum o sa ma descurc cu un schimb de haine si cam pe cand imi va ajunge bagajul. Ajungem in Paris cam pe la 9:45. Incercam sa le mai dau o sansa. Ma uitam prin prin fereastra avionului la cei care urmau sa descarce bagajele. Erau cam plictisiti, obositi, desi era 9 si ceva dimineata. M-am linistit. O sa imi piarda bagajele. Numai ca aeroportul din Paris e cel mai haotic pe care am fost. De la avion te ia cu autobuzul, si te duce la terminal. Si daca tre sa schimbi terminalul, tot cu autobuzul. Se face deja ora 10, si eu eram pe terminalul de sosire. Ma gandeam ca e bine daca macar eu ajung la timp la avion. Da-l incolo de bagaj. Hainele sunt ieftine in state. Vine autobuzul care sa ne duca la celalalt terminal. Partea proasta e ca terminalul meu era printre ultimele (din cele 5). Si trafic pe aeropport, si cedeaza trecerea, parca era un personal. Eu cu un ochi pe ceas, cu unul la drum. Se face 10:10 si eu eram tot in autobuz. Ma gandeam ca e fain sa petrec o zi in Paris pe cheltuiala celor de la Air France. Ajunge autobuzul la 10:12 la terminal. Sportiv din fire, zic ca ajung la timp. Numai ca cei de la Air France nu ma lasau. Filtre peste filtre. M-au vazut mai bronzat si m-au suspectat. Se face 10:20, deja ma duceam lejer spre poarta de la care trebuia sa plece. Pana in avion, inca 2 filtre. Te controlau la sange. Avionul a avut per total o intarziere de 45 de minute. Cred ca programul zborurilor celor de la Air France, e mai mult , asa, orientativ, decat ceva fix. Nemtii si polonezii plecau cam cu 5 min maxim intarziere. Francezii, nici o problema. Relaxati. Cum de abia am ajuns eu la 10:20 la avion, am zis ca nu are cum sa imi ajunga bagajele. Putin mahnit pe cei de la AF, ma pun in scaunul meu. Si surpriza. TV in scaun. Filme, desene, muzica jocuri tot ce vrei. Au mai crescut un pic in ochii mei. Plecam si zic ca ma uit la un film. Fac alegerea cea mai proasta: RV cu Robbin Williams. Nu merita filmul. Ajungem la destinatie cu 30 de min mai repede. Din nou, pentru ca la ei orarul curselor, e mai mult orientativ. Nu prea tin cont de el. Ei sunt pe filozofia: sa ajungem cu bine, nu conteaza cand. Si spre cinstea lor, mi-au pus si bagajul in acelasi avion cu care am venit si l-am recuperat in New York. Cam atat despre Air France si drumul meu.
Pe mai tarziu.

Cum sa dati de mine??

2006-08-25T17:41:00.000-07:00

Foarte simplu.

Email: goprean [at] yahoo.com sau tot asa dar pe gmail.
Mobil: 702-682-2410
Adresa: 1436 Garden Circle #C
Las Vegas, Nevada
zip code 89119

Plecarea din Romania si drumul

2006-08-22T12:22:00.000-07:00

Catre prietenii mei: Va multumesc pentru tot si cand am plecat din Romania, si in special din autogara, am realizat ca am prieteni adevarati, prieteni de calibrul carora poate greu o sa mai imi fac. Oricum bine ca ii am pe acesti prieteni minutati. Si ceea ce am spus in seara aia cand am iesit din euphoria era adevarat (doar pentru cunoscatori).

Drumul spre Budapesta a inceput din autogara beta din Cluj. Momente grele la despartire, momente asupra carora am reflectat mai tot drumul spre Budapesta, exceptand momentele cand dormeam. Mi-am adus aminte de o gramada de amintiri si intamplari frumoase, de la chefuri, petreceri, revelioane, iesiri la munte si la iarba verde, sau la un suc, o bere, la film sau chiar la fotbal. Am plecat un pic cu nostalgie. Ceea ce m-a mai distras de la aceasta nostalgie a fost un italian care statea in scaunul de langa mine. Vorbea singur, se intorcea in stanga si in dreapta sau in spate, vorbea cu oamenii ca si cand noi toti ar fi trebuit sa intelegem ce ne spune si oricum nimeni nu-l prea baga in seama.

Totul bine si frumos pana cand ajungem la granita. Surprinzator pentru mine, romanii s-au miscat foarte bine si nu am stat mult la romani. Coada era la unguri. Am stat noi cat am stat, cam o ora, cand ajungem si noi la controlul vamal. Ne intreaba soferul de autobus cate cartuse de tigari avem. Liniste totala in microbuz, liniste sparta de o doamna care, parca un pic stanjenita, zice ca are ea un cartus. Soferului nu-i vine sa creada, si sincer si mie mi s-a parut un pic ciudat. Ciudat i s-a parut si la ungur care ne pune sa ne dam jos si sa ne controleze bagajele. Italianul nu intelegea ce se intampla. Dupa ce am stat la coada o ora, acum trebuie sa ne mai si controleze (Asa e frate italian daca esti roman, sau daca nu esti din comunitatea europeana). Ne dam jos, scoatem bagajele, si bineinteles alte minute de asteptare. Cam 15. Italianul fierbea. Vorbea singur si se misca ca un leu in cusca, si cam la 10 secunde se mai auzea cate un kazzo. Dupa aceste 15 minute, vine hunul si sigur pe el ne cauta in bagaje. Cu o "gentilete" si cu niste gesturi care imi aduceau aminte de bunica mea cand facea aluatul pentru cozonac. Baga mainele pe langa ligheanul in care facea coca, pana la fund, apoi le intorcea aluatul in sus pe la mijloc. Cam asa ne-a controlat si vamesul asta. Si stupoare.... Stiu ca nici voi nu credeti, dar era numai un cartus de tigari. Si atunci am vrut sa ii zic fratelui nostru de la granita ca ei sunt cu un pas in urma romanilor. Cand romanul facea contrabanda cu tigari, ungurul il intreba si il cauta daca nu are blugi, acum il intreaba de tigari, dar romanul s-a reprofilat de mult: face trafic de droguri si carne vie (ca e profitul mai mare, acum de cand s-a scumpit tigarile si la noi). Tine-o tot asa frate maghiar. Si te mai mira faptul ca mi l-au ucis fratele vrancean si cel moldovan in Miorita. Nu. Ne urcam in autobuz, italianul fierbea, insa a ascultat o melodie de lui Toto Cutugno si s-a mai linistit. Insa dupa numai 500 de metri, ne-am oprit intr-o parcare, la un restaurant. Acolo opreste deobicei microbuzul. Italianul nu mai intelegea nimic. "Iar oprim? Si in Budapesta cand ajungem?" Mai stam alte 15 min in parcare si apoi plecam. Nu facem 1 km si ne opreste politia. Razie, control, nu stiu ce era, ca iar ne-a cerut pasapoartele. Italianul dispere, mai sa il ia la bataie pe politistul ungur, care a fost scapat de Albano si Romina Powel. La radio se aude Sempre, Sempre insistente si il linisteste pe italian. Plecam si apoi tot autocatul doarme. Eu cel putin asa am facut. M-am trezit cand a oprit in fata aeroportului.

Si Misu are blog

2006-06-14T01:12:00.000-07:00

Incredibil dar este adevarat. DUpa multi ani de asteptare, Misu si-a gasit timpul necesar sa isi creeze un blog minunat.

Ziua de 14 iunie

2006-06-14T01:10:00.000-07:00

E o zi de 14 iunie 2006.
Buna seara Cluj. Sunteti un public minunat.
La revedere.