L.A.

Acum ceva vreme am fost nevoit sa dau o fuga pana in Los Angeles la consulatul romanesc pentru a-mi schimba pasaportul. Am mai mers cu un prieten, tot albanez, ca el stia unde e consulatul. Ajungem seara si ne cazam la o alta albaneza, ca asa sunt albanezii: de treaba, se ajuta intre ei si sunt peste tot. Dimineata m-am trezit si din obisnuinta ma uit pe geam. Am fost surprins sa vad protocali in spatele complexului de apartamente. As fi bagat un suc natural de portocale. Dimineata o luam spre consulat. Numai ca nu am luat in calcul traficul de dimineata de pe autostrada. Se mergea bara la bara, pe 4 benzi. Si asa ca melcul, am mers cam 40 de minute. Tot ca melcul se miscau si cei de la consulat. Te duceai la ghiseu, iti dadea un formular de completat, luai loc, il completai, apoi iar te duceai la ghiseul. Normal ca stateai la coada ca mai erau si alti romani cu probleme. Si uite asa cu pipeta iti dadea totul. Pai da-mi, omule, toate actele odata sa nu stau de fiecare data la coada pentru un formular. Oricum a trecut o ora si ceva pana am rezolvat tot, adica o treaba ce era de facut in 10 minute maxim. Asa romaneste.

Ne-am mai plimbat noi prin LA si apoi romanca la care stateam, fiindca era vineri, a zis ca ne scoate cu inca o prietena la un club: Fox Fire. Ea de fapt statea in Anaheim, la 5 minute de Disney si nu in LA. Dam sa plecam din apartament. Eu si cu celalalt albanez, coboram primii, lejeri, relaxati cu mainile in buzunar. Cand deodata se opreste o masina de politie, pune farurile pe noi si zice: “Put your hands in the air. Let me see your hands!”. Eu stiam ca e la moda hitul “Put your hands up for Detroit”, dar aici eram pe west coast. Sa-l fii intereze sa vada daca mi-am taiat unghile sau daca am lipsa de calciu? Asta mai lipsea. Ca apoi te oprea politia pe strada sa vada daca te speli pe dinti, daca folosesti after shave sau daca ai hainele calcate si daca se asorteaza sau daca mananci echilibrat si mai ales organic. E, m-am linistit ca nu era asta. Am ridicat mainele a vazut ca nu avem nimic si s-a suit in masina si a plecat. Numai de discoteca nu iti mai ardea dupa ce ai fost in fata "reflectoarelor".

Si totusi am mers la Fox Fire. Lume la intrare, coada, opreste masina in fata, ne dam jos si nici nu inchid bine usa ca un bodyguard imi zice ca daca nu am camasa nu ma lasa sa intru. Adica mai bine zis, trebuia sa am gatul acoperit. Majoritatea cluburilor au un cod de imbracaminte (dress code) si daca nu esti imbracat adecvat (cu pantofi si tricou mulat (La familia)) nu te lasa. Solutia a fost gasita imediat. Una din fete mi-a dat paltonul ei de piele. Insa gatul tot dezvelit il aveam. Am incercat eu sa imi ridic gulerul de la palton insa din nou solutia a fost gasita printr-un sal. Deci aratam cat se poate de homosexual. Cu parpalac de piele negru de femeie aproape pana in pamant si mulat pe corp si cu fular negru pufos. Am zis ca asta e numai la intrare, insa nici vorba si inauntru tot asa a trebuit sa stau.

Clubul destul de fain cu formatie cu terasa unde puteai sa iesi afara sa mai iei o gura de aer. Si iesim noi afara si una din fete intra in vorba cu un tip negru chel. Si ala ne explica noua ca e ziua lui si ca toata terasa a inchiriat-o el si ca are multi invitati si apoi a intrebat-o daca stie cine e el. Tipa i-a raspuns sincer si direct si putin surprinsa ca nu stie cine e. Atunci ala m-a prins de brat si razand mi-a zis: “She doesn’t watch football”. Am vrut sa ii zic: “Neither do I” si ca pe cand eu ridicam tribunele in picioare, el zicea: “mama cut pu”.

Intram inauntru sa dansam. Formatia canta fain, insa membrii ei nu aflasera ca miscarea flower-power, hippie se terminase. De parca eu nu eram cel mai in masura sa vorbesc. Eu cu parpalacul meu negru si cu fularul meu pufos. M-am distrat cand l-am mai vazut pe unul tot asa cu geaca de piele a prietenei sale. Macar nu eram singurul.

La ora 2 se aprinde becul si gata. S-a inchis pravalia. Nu stiam ce se intampla, insa apoi am aflat ca majoritatea cluburilor la 2 se inchid. Doar cele after hour raman deschise. Plecam din club si ne oprim la un restaurant sa mancam. Toata lumea ce era in discoteca, acum era in restaurant. Cred ca 70%. Cred ca era un fel de Speed, dupa ce ieseam din Euphoria acolo poposeam sa ne tragem sufletul.

A doua zi ne-am mai plimbat un pic prin LA. Se aseamana un pic cu Romania: drumuri mai inguste, cateva gropi, crapaturi in sosele si mai vedeai lume pe strada. Am tinut neaparat sa ma duc pe bulevardul vedetelor. Aici am ramas dezamagit. Vorba lui Skila: “parca esti la Caracal”. Si nici macar nu am fost la Caracal, dar cred ca nu e grozav.

Fotbal in sala

Am fost surprins la inceput sa vad ca si fotbalul (al nostru, nu al lor, care desi se joaca mai mult cu mana tot football se numeste. Asta din tainele lor, precum si weekend care inseamna sfarsit de saptamana si cu toate astea ei incep saptamana cu duminica. Deci duminica e inceput de saptamana nu sfarsit). Si am gasit aici romani cu care sa joc fotbal, si turci, si bulgari, rusi, americani, bineinteles nu puteau sa lipseasca mariachi sau muchachos sau chiar englezi si francezi. Jucam afara. Un francez mi-a propus sa joc la el in echipa intr-un campionat de sala. Am negociat contractul si am mers sa joc. Un teren de hochei, cu iarba artificiala, intr-o sala de sport ce cuprindea 2 terenuri de fotbal, sali de fitness si alte minunatii. Oricum, amenajat ca la carte. Mantinelele nu au fost scoase, poarta bagata in mantinele, si cu plasa pana sus, deci mingea nu prea avea cum sa iasa in aut.

Primul meci. Coechipierii imi zic sa imi iau aparatori, jambiere si tot echipamentul. Nu am stiut daca jucam soccer sau football, dupa cum erau ei echipati. Eu eram pregatit sa joc ca pe Copacabana, descult. Am crezut ca daca se joaca in sala o sa fie mai lejer. Echipa cu care jucam avea in componenta si 2 fete. Din nou ma intrebam daca sa imi pun aparatorile sau sa ma barberesc, sa ma gelez, sa ma dau cu parfum si sa imi telefonul cu mine si glumele din program. Astia imi zic ca mai bine ma echipez si o sa imi dau seama apoi de ce. Si am vazut de ce. Ce intrari, ce bruscari, ce faulturi, trageri de tricou. Pe unii am vrut sa ii intreb daca au ceva prima de meci? Fetele nu se lasau mai prejos, bagau si ele “material”, dadeau la joale, nu se lasau. Ca doar ce: e egalitate intre sexe, daca barbatul poate, si ele pot.

Parte proasta cand joci cu fetele nu poti sa folosesti toate trucurile si toate metodele de inducere in eroare a adversarului. Spre exemplu mai poti sa ii spui:”vezi ca ti-o dau printre picoare!”. Mai poti? Nu mai poti. Ca vorba aceea pe unde mai poti sa i-o dai? Mai poti sa o ameninti ca ii faci un tackling de o pui la orizontala. Ai putea sa le spui pe orice ca variantele sunt doar doua: sau iti rade si iti da numarul de telefon pentru un marcaj strans unul la unul sub lumina reflectorizanta a lumanarilor unde sunt permise: trasul… de tricoul, bruscari, sau atingerea cu mana... a balonului. Sau poti sa te acuze de hartuire sexuala.

Nici ele nu se lasa mai prejos in acest joc barbatesc si fiindca jucam pe un teren de hochei, m-a impins una la mantinela si m-a amenintat ca imi aplica un “bodycheck” (in termeni de hochei). Si am intrebt-o daca e doctorita si daca nu vrea sa imi faca un body check cand sunt curat, odihnit, spritat, nu acum cand sunt transpirat si obosit.

Oricum mai putin politicoase, pentru ca la finalul meciului cand lumea se felicita, nu mi-au raspuns invitatiei de a face schimb de tricouri.

Concurs 2

Nu cred ca exista cineva care sa nu fi folosit cel putin o data sau sa fi auzit spus cel putin o data urmatoarul dialog:
"Unde mergi? Unde te duci?
In Honolulu! (alte variante ar fi: pe luna sau in lume cu o artista)"
Oricum pentru noi, Honolulu era cel mai indepartat loc de pe pamant. Era la capatul pamantului. Insa acest lucru nu se aplica si la americani deoarece Honolulu e cam la 3 ore de ei. Insa si ei au o expresie asemanatoare cu a noastra.
Deci intrebare e: Care e cel mai indepartat loc de pe pamant pentru americani(fara google)? Poate pentru unii e Romania, din moment ce pentru noi e Honolulu, dar nu asta e raspunsul corect.

Nu mai mintiti poporul cu televizorul

Daca stai si te uiti la TV, asa cum faceam eu in primele luni cand am venit aici, cam cate 3 ore pe zi, nu ai cum sa nu realizezi cateva lucruri. Procentajul reclamelor se imparte cam asa: 40% la masini(obsedant), 30% la medicamente si asigurari de viata, 15% reduceri la diferite magazine si 5% reclame la fast food si restul de 10% diverse. Acum, unele reclame sunt destul de dubioase, si pentru prima data am vazut antireclama pe fata intr-o reclama.

De exemplu, reclama la Ford Fusion suna cam asa: “ Cu mai mult spatiu interior decat Honda Accord, mai economica decat Toyota Camry, Ford Fusion … bla bla bla”. Sau la Subway care in reclama sa face referire la cat de nesanatoase si de grase sunt burgerii de la McDonalds. Astea sunt destul de finute. Singurul lucru ce sare in ochi e doar antireclama.

O alta reclama destul de “interesanta” e la T-Mobile. In reclama asta, vine o fatuca, cam la 13-14 ani si ii zice mamei sale ca vrea un telefon mobil. Raspunsul mamei: “Why don’t you get a tattoo like everybody else!”. Foarte educativ! 10 puncte. Exprima destul de bine relatia parintilor cu copii. Cand au 2-5 ani, ii lasa cu orele in fata televizorului. La 13-14 ani, ar fi de accord ca copii lor sa isi faca tatuaje. Orice, numai sa nu ii auda radicand alte pretentii. Si, la 18 ani le da un sut afara din casa lor. Halal viata familiala! Si eu ma mai minunam cand vedeam putoi dinastia de 13-14 ani cu cercel in nas, urechi, spanceana.

Insa cele mai faine reclame sunt la produsele de slabit. Ca vorba aceea se adreseaza cam la 20% din populatie. Femeile sunt la fel peste tot in lume. Spera la un medicament minune care sa le faca sa slabeasca. Sa nu faca nimic altceva. Nu tu dieta, nu tu sport. Niet. Sa manance cat vor, cand vor, si apoi sa ia pilula minune care sa arda grasimile si ele sa aiba o silueta de invidiat. Treziti-va fetelor! Nu exista astfel de medicamente! Una reclamele acestea, o prezinta pe Carmen Electra. Pe plaja. Soare, ea in apa imbracata sumar si cu o cutie de medicamente in mana. Si zice in reclama, ca e ceva ce nu il imparte cu nimeni, nici cu sotul, nici cu copii, cu nimeni. Il tine numai pentru ea.

Si apoi ne sunt prezenatate rezultatele extraordinare, zeci de kilograme date jos, multi inch in talie mai putini sis pre final cateva cuvinte rostite repede precum “Daca apar efecte secundare, adresati-va medicului sau farmacistului”, tot asa revelatia: “Rezultatele sunt obtinute cu dieta si sport!” Pai bine tu Carmen, asa pot sa fac si eu reclama la slanina. Orice da randament cu sport si dieta!

O alta reclama haioasa e la medicamente de dormit. O gramada au probleme de dormit, si e pe undeva normal. Rate peste rate, dobanzi, impozite, ipoteca, joburi, sefi stresanti, nu stii daca copiii se drogheaza, fata daca ramana gravida la 13 ani. Probleme grele. Si asa ca au facut un medicament care sa te relaxeze si sa te puna sa dormi mai usor. Si din nou, zic ei cat e de minunat medicamentul, ca te adoarme, de abia te mai trezesti dimineata si spre sfarsit din nou: acest medicamente provoaca stari de ameteala, greata, dureri de cap, varsaturi si alte stari de “buna dispozitie”. Dar parca nimic nu mai conteaza dupa 8 ore de somn.