David Copperfield

Am fost vizitat, prin noiembrie, de prietenii mei din Tahoe. Cum ne plimbam noi asa prin oras, pe un ecran imens, apare o reclama cu David Copperfield si spontan, am hotarat sa mergem. De cand eram mic, mi-am dorit sa vad un spectacol cu el. Eram fascinat de numerele sale de magie, asa ca numai bine, acum am avut ocazia sa-l vad live. Spectacolul s-a tinut in sala de teatru a MGM-ului. Mai mica decat m-as fi asteptat, insa extreme de cocheta. Dispusa in trepte, insa nu era ca o sala de cinematograf, cu scaune unul langa altul. Era un rand de mese, cu scaune ca la o cafenea, ca la un restaurant, apoi urma un rand de banci, care si ele aveau in fata o masa. Pana a inceput spectacolul veneau chelneritele, cocktail waitresses, sa te serveasca cu bauturi. Aveai meniu la masa, totul foarte cochet, elegant si deloc ieftin. Partea proasta a fost ca se plimbau prin sala si dupa ce a inceput spectacolul si nu ma asteptam sa le vad misculand prin sala aprinzand lantere sa vada la cine sa duca cinestie ce bautura.

Inainte de a incepe spectacolul, ca sa nu te plictisesti, erau afisate pe un ecran toate recordurile si realizarile lui David asta. Incredibil. Ti se ridica parul pe tine numai cand vedeai cate a facut si cate a realizat. Cand a aparut pe scena, ca la un semn, toata lumea s-a ridicat in picioare, pur si simplu din respectul ce i-l poarta. Nu mi-a venit sa cred ca arata asa cum il stiam eu de la televizor, de parca anii nu au trecut peste el. Imbrcat lejer, cu tricou si camasa deschisa si scoasa din pantalon si-a inceput numarul. Foarte relaxat, cu o voce calda, mereu pus pe glume stie cum sa destinda atmosfera.Nu ai cum sa nu fii fascinat de el. Numerele sale de magie aproape toate implicau si publicul. Insa numai la doua numere, s-a dus el personal in sala sa aleaga persoanele ce sa le duca pe scena. La celelate arunca niste mingi, de doua ori mai mari decat cele medicinale, si cat timp mergea muzica trebuia sa dai in ele de la unul la altul. A fost distractiv, toata lumea in picioare si cu vreo 12 mingi sa le vezi aruncate de la unii la altii. Cand se oprea muzica, cine avea mingea mergea pe scena. Oricum, la unul din cele 2 numere la care el personal a ales, pe cine credeti ca a ales? Mergea el asa prin sala, si s-a oprit la masa noastra. Si a ales-o pe prietena prietenului meu. Nu mi-a venit sa cred ca am stat la un metru de Copperfield. L-am batut pe spate si i-am zis:”Keep up the good work! You’re doing just fine!”. Parte cu batutul pe umar e doar o gluma. I-a facut un truc cu cartile si cu un scorpion. Noi ne-am speriat ca nu stiam cat de nebun e si poate facea scorpionul ala sa apara langa noi, de unde a luat-o pe Andreea. Din vreo 300 de oameni, sa fii alesa, cu toate ca noi stateam cam pe la jumatatea salii, e totusi ceva. In 2004, am vizionat in America finala la gimnastica feminina, concursul pe echipe, de la olimpiada de la Atena. cu toate ca am castigat si ca pricipalii contracandidati au fost americani, la sfarsit comentatorul american zice: “Belu got the magic, Romania got the gold!”. Putin reformultat ar suna: “Copperfield got the magic, Andreea got the gold!”.

Multe si faine numere de magie, cu carti, cu masini, a adus o masina pe scena prin “magie”, a disparut, a aparut in Australia, a revenit, a dres, a facut, a mutat gaste dintr-o cutie in alta, insa cel mai tare truc mi s-a parut cand a scos un borcan de castraveti murati de 3 litri dintr-o servieta diplomat. Si borcanul nu avea capac. Deci borcanul chiar era cu castraveti. Aia nu stiu cum a facut-o.

Oricum spectacolul a facut toti banii si parca a durat prea putin. Apoi am facut o poza cu cea caruia i-a facut Copperfield un truc.