8 noiembrie 2005 IC

8 noiembrie 2005 IC. O zi frumoasa de toamna. Un tanar ambitios si plin de sperante isi incepe drumul in viata si se angajase la un palat ca si mestesugar de sabii, sulite si altele. Mama tanarului il avertizase ca va fi un drum plin de greutati, cu rele si bune. L-a sfatuit sa aiba grija la omul span, ca acesta ia forme diverse si va incerca sa-l doboare, sa-l invinga, mereu va incerca sa ii puna bete in roate.

Tanarul ascultator, luase aminte la spusele mamei si pleca in aceea zi de noiembrie spre Palatul lui Herr Imparat. Treaba lui acolo era foarte precisa: trebuia sa ajute la prosperitatea palatului, sa ajute la ridicarea palatului printer primele palate din cate erau la orizont. Era o lupta acerba cu alte palate si de aceea toate palatele cautau noi cavaleri care sa-i arunce in lupta. Ajunse la portile palatului, insa poarta era inchisa. Tanarul cavaler suna de trei ori la clopotel si usile palatului se deschisera. Plin de sperante, tanarul pasii timid pe portile cetatii. La intrare insa omul span: o fata mica si creata (sub diferite forme asa cum il avertizase mama). Fara sa stie ca e omul span, tanarul intrebase unde trebuie sa se duca pentru a-si face treaba in palat. Fata lua goarna si suna un alt cavaler al palatului si pe un ton ferm porunci:”Du-l sus”. Simtindu-se tratat ca un sac de cartofi, care urmeaza a fi dus in pod, cavalerul simti ca a facut alegerea gresita si ca mai bine se ducea la ArtSoft Palat. Insa stranse din dinti si urca treptele spiralate ale palatului. Ajunse in sfarsit la locul unde trebuia sa isi desfasoare munca. Nu putea sa inceapa ca nu avea sabiile, buzduganul si sulitele configurate. Asa ca se intalni cu omul care era responsabil cu securitatea palatului, cel ce sapa tunele de apa in jurul palatului pentru ca acesta sa fie mai sigur. Acest serif stellar ii dadu parola de intrare in sistem, parola de intrare in matrice, nu inainte de a se ratoi la tanarul cavaler ca nu stie sa manuiasca sabia. Sabie complexa? Tanarul cavaler abia ce iesise de pe portile academiei, nu stia de acest lucru. Insa a reusit sa evite conflictul cu acest ostas al cetatii si nu l-a provocat la duel, pentru ca stia ca il va invinge(In ce consta puterea celui puternic? Sa stii ca poti sa iti invingi adversatul, sa nu o faci si el sa nu stie!). Si in plus era din garda personala a imparatului. Nu dadea bine sa ataci din prima zi oamenii loiali. Din nou, se gandi ca a facut alegerea gresita. Zilele treceau, si cavalerul isi facea binisor treaba, ajutat de alti cavaleri de seama ai cetatii. A fost ajutat de cei mai de seama cavaleri, a invatat de la acestia tainele ascunse ale castelului si tunelele secrete ce ducea spre bucatarie sau baie. Din cand in cand omul span de la intrare il tenta cu de-ale gurii, bine inteles otravite (cuvantul expirat era foarte folosit pe atunci). La inceput a refuzat, dar vazand ca si ceilalti cavaleri mananca din gradina spanului, a incercat si el. Insa pacalindu-l pe span acesta nu a mancat ce ii daduse, ci de fiecare data le arunca la gunoi. Palatul avea mai multe turnuri: turnul de dezvoltare a armamentului, turnul de consulare a armamentului, turnul de testare a armamentului (daca verifica conditiile impuse de Uniunea Palatelor si a Imparatiilor, daca sunt conforme cu standardele de calitate, daca incap in tecile deja existente, daca sunt usor de folosit de cavalerii mai novici) si turnul de vanzare a armamentului. Cavalerul nostru nimerise in cel mai bun turn. Aici erau oameni priceputi, adevarati mestesugari, care cunosteau tainele dezvoltarii armamentului, de la care a furat meseria mestesugaritului armamentului. Palatul prospera si a atras atentia altor palate. Un palat de la apus a incercat sa intre in cardasie cu acest palat pentru a le crea si lor armament. Acum cavalarul muncea mai mult, si dintr-o data s-a trezit ca i s-au pus catusele pe maini. La inceput i-a placut, era asemeni unui armasar, care la inceput alerga pe camp cand vroia, si bea apa cand vroia si facea ce vroia. Insa mai marele palatului a hotarat sa il lege, si acum era un armasar care alerga numai in cerc. Insa si asa era fericit. Apoi a aflat ca i s-a pregatit o sa. Saua era mare, frumoasa, incapeau doua persone in ea, cu toate ca armasarul nu putea cara decat o persoana. Apoi imparatul a scurtat funia si a urcat un cavaler pe armasarul nostru, apoi inca unul si apoi i-au pus calus in gura. Asa se simtea cavalerul nostru, si intr-o zi, a decis sa isi ia inima in dinti si sa plece spre alte orizonturi. A fentat vigilenta paznicilor palatului si a plecat peste 7 mari si 7 zari si nimic nu s-a mai auzit de el.