Cine-a pus carciuma-n drum??

"Cine-a pus carciuma-n drum
Ala n-a fost om nebun"
Si cum zice si cantecul, in drumul meu spre casa dau de o carciuma. Si normal ca intru din curiozitate, ca nu am mai fost niciodata. Si aici surpriza… cu cine ma intalnesc?? Cu vechii mei prieteni Jack Daniels si Jim Bean. Cum nu ii vazusem de mult si cum aveam mult de recuperate, ne-am pus la o poveste, la un pahar de Cola. Cum stateam noi asa la bar, pe partea cealalta a barului 2 pitzipoance ne faceau cu ochiu. Eu mai indraznet ma duc sa fac cunostiinta cu ele: una era frantuzoiaca Stella, si cealalta surpriza Silva, dar din pacate era cu pritenul, cu Ursus. Si asa ca stau la o poveste si cu Stella ca asa e civilizat. Si apoi a venit unu si s-a dat la Stella. A vrut sa mi-o ia. Atat a fost si s-a aprins scandalul. Scaune, sticle, pahare nu mai avea stare sa stea la locul lor si erau mai mult prin aer. Si lupta si dai, si lupta si dai... Si mai si iei...nu numai dai.

Insa doctorii au aparut promt la fata locului. Si au avut repede grija de mine, acordandu-mi primlele ingrijiri medicale.



Cazul era destul de grav, avand in vedere ca erau implicate mai multe persoane Jack, Jim, Stella si au mai chemat inca o asistenta sa ia pulsul situatiei.





Situatia s-a stabilizat rapid si pacientul i-a multumit doctorului... si asistentelor




...si dupa cateva zile de repaus si-a reluat cariera de fotomodel





Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale e o pura intamplare.

8 noiembrie 2005 IC

8 noiembrie 2005 IC. O zi frumoasa de toamna. Un tanar ambitios si plin de sperante isi incepe drumul in viata si se angajase la un palat ca si mestesugar de sabii, sulite si altele. Mama tanarului il avertizase ca va fi un drum plin de greutati, cu rele si bune. L-a sfatuit sa aiba grija la omul span, ca acesta ia forme diverse si va incerca sa-l doboare, sa-l invinga, mereu va incerca sa ii puna bete in roate.

Tanarul ascultator, luase aminte la spusele mamei si pleca in aceea zi de noiembrie spre Palatul lui Herr Imparat. Treaba lui acolo era foarte precisa: trebuia sa ajute la prosperitatea palatului, sa ajute la ridicarea palatului printer primele palate din cate erau la orizont. Era o lupta acerba cu alte palate si de aceea toate palatele cautau noi cavaleri care sa-i arunce in lupta. Ajunse la portile palatului, insa poarta era inchisa. Tanarul cavaler suna de trei ori la clopotel si usile palatului se deschisera. Plin de sperante, tanarul pasii timid pe portile cetatii. La intrare insa omul span: o fata mica si creata (sub diferite forme asa cum il avertizase mama). Fara sa stie ca e omul span, tanarul intrebase unde trebuie sa se duca pentru a-si face treaba in palat. Fata lua goarna si suna un alt cavaler al palatului si pe un ton ferm porunci:”Du-l sus”. Simtindu-se tratat ca un sac de cartofi, care urmeaza a fi dus in pod, cavalerul simti ca a facut alegerea gresita si ca mai bine se ducea la ArtSoft Palat. Insa stranse din dinti si urca treptele spiralate ale palatului. Ajunse in sfarsit la locul unde trebuia sa isi desfasoare munca. Nu putea sa inceapa ca nu avea sabiile, buzduganul si sulitele configurate. Asa ca se intalni cu omul care era responsabil cu securitatea palatului, cel ce sapa tunele de apa in jurul palatului pentru ca acesta sa fie mai sigur. Acest serif stellar ii dadu parola de intrare in sistem, parola de intrare in matrice, nu inainte de a se ratoi la tanarul cavaler ca nu stie sa manuiasca sabia. Sabie complexa? Tanarul cavaler abia ce iesise de pe portile academiei, nu stia de acest lucru. Insa a reusit sa evite conflictul cu acest ostas al cetatii si nu l-a provocat la duel, pentru ca stia ca il va invinge(In ce consta puterea celui puternic? Sa stii ca poti sa iti invingi adversatul, sa nu o faci si el sa nu stie!). Si in plus era din garda personala a imparatului. Nu dadea bine sa ataci din prima zi oamenii loiali. Din nou, se gandi ca a facut alegerea gresita. Zilele treceau, si cavalerul isi facea binisor treaba, ajutat de alti cavaleri de seama ai cetatii. A fost ajutat de cei mai de seama cavaleri, a invatat de la acestia tainele ascunse ale castelului si tunelele secrete ce ducea spre bucatarie sau baie. Din cand in cand omul span de la intrare il tenta cu de-ale gurii, bine inteles otravite (cuvantul expirat era foarte folosit pe atunci). La inceput a refuzat, dar vazand ca si ceilalti cavaleri mananca din gradina spanului, a incercat si el. Insa pacalindu-l pe span acesta nu a mancat ce ii daduse, ci de fiecare data le arunca la gunoi. Palatul avea mai multe turnuri: turnul de dezvoltare a armamentului, turnul de consulare a armamentului, turnul de testare a armamentului (daca verifica conditiile impuse de Uniunea Palatelor si a Imparatiilor, daca sunt conforme cu standardele de calitate, daca incap in tecile deja existente, daca sunt usor de folosit de cavalerii mai novici) si turnul de vanzare a armamentului. Cavalerul nostru nimerise in cel mai bun turn. Aici erau oameni priceputi, adevarati mestesugari, care cunosteau tainele dezvoltarii armamentului, de la care a furat meseria mestesugaritului armamentului. Palatul prospera si a atras atentia altor palate. Un palat de la apus a incercat sa intre in cardasie cu acest palat pentru a le crea si lor armament. Acum cavalarul muncea mai mult, si dintr-o data s-a trezit ca i s-au pus catusele pe maini. La inceput i-a placut, era asemeni unui armasar, care la inceput alerga pe camp cand vroia, si bea apa cand vroia si facea ce vroia. Insa mai marele palatului a hotarat sa il lege, si acum era un armasar care alerga numai in cerc. Insa si asa era fericit. Apoi a aflat ca i s-a pregatit o sa. Saua era mare, frumoasa, incapeau doua persone in ea, cu toate ca armasarul nu putea cara decat o persoana. Apoi imparatul a scurtat funia si a urcat un cavaler pe armasarul nostru, apoi inca unul si apoi i-au pus calus in gura. Asa se simtea cavalerul nostru, si intr-o zi, a decis sa isi ia inima in dinti si sa plece spre alte orizonturi. A fentat vigilenta paznicilor palatului si a plecat peste 7 mari si 7 zari si nimic nu s-a mai auzit de el.

Pretul corect

Cand am venit prima data in America si am auzit si am vazut prima data ca cuvantul “reduceri” nu e numai in dictionar, am fost un pic suparat cum de la noi nu sunt reduceri in magazine. Acum am vazut ca e mai bine sa nu fie reduceri. La noi plateai pretul aproape de cel correct. Aici e umflat cu pompa. Pana si cel redus. Si cel redus, dupa prima reducere, si dupa a 10-a reducere.

Am fost cu niste prieteni la un dealearship Subaru. O masina la mana a 2-a: 21.000 de dolari. Prietenii mei ii zic ca e cam mult si ca pe internet aceeasi masina e la 13.000 de dolari. Merge managerul inauntru si se intoarce si ii spune ca ii face o oferta de 15.000 de dolarii. Uau 6000 de dolari! asa in 3 minute. Deci daca aveai banii, si credeai ca ala e pretul corect (destul de naiv), aruncai 6000 de dolari pe fereastra.

Aici totul e pe baza psihologica cand se stabilieste pretul. Sa luam un exemplu, nu o masina, ci un tricou. Costul unui tricou din fabrica:10 centi. La care mai adaugi chiria pentru magazine, plata angajatilor si alte cheltuieli si stabilesti cat ai face profit, sa zicem grosso modo, cam la 1 dolar. Insa tu nu vrei profit de 20 de centi la un tricou tu vrei 5 dolari la tricou. Si inca dinainte se stabilesc reducerile, cat si cum vor fi. La inceput pui pretul mare, ca sa ai de unde sa mai lasi. Pui 40 de dolari. Daca sunt care il cumpara bine, daca nu faci prima reducere. Dai spectaculos 10 dolari jos din prêt. Te asiguri ca si pretul initial apare undeva pe eticheta. Mai sunt care considera ca tricoul ala merita 30 de dolari, si il mai cumpara, aigurandu-ti un profit marisor. Dar totusi multi considera ca pretul e mare. Se aproprie sarbatorile, si mai faci o reducere: inca 10 dolari. Din nou te asiguri ca si celelalte preturi sa apara pe eticheta. Pretul initial, apoi cel redus si acum ultimul prêt. Acum se inchesuie mai multi sa-l cumpere. Cei care l-au luat la 40 de dolari isi dau cu ciocanul in … unde ii vine greu voinicului. Bani aruncati pe fereastra. In sfarsit, ce iti mai ramane din stocul de tricouri, il scoti la un “blow out sale” si il dai la 10 dolari. Din nou, toate preturile sunt vizibile: 40, 30 , 20 si cel final de 10 dolari. Totul e psihologic. Omul zice: "Cat vrei sa mai lase din el? Uite a fost 40, si eu acum il iau cu 10 dolari. Ce afacere buna am facut." Si uite asa, afaceristul nostru in loc sa faca profit de 5 dolari a facut de 10. Asa se intampla peste tot aici, si asa e si in Romania mai nou.

Inainte afaceristul roman punea 5 dolari pretul si nu-l scadea, ca el atat profit vroia sa faca. Insa a invatat din vest cum se face si acum asta aplica si el. Deci cu cat mai multe reduceri, cu atat platim mai mult initial... si ulterior. Oricum platim mai mult. Cum am vazut zilele trecute, o pereche de pantaloni de la 135 de dolari la 19 dolari redusi. Cred ca daca imi cumparam pantalonii la 139 de dolari si apoi vedeam ca in nici o luna sunt cu peste 100 de dolari mai putin nu cred ca ii mai dadeam jos. Ca tricoul cu Metallica. Sau i-as duce inapoi, si apoi i-as cumpara din nou la reducere ;)

Asta e pretul correct!

Lenea, cucoana mare

Asemenea imensitati de oameni, cum am vazut aici, nu am vazut nicaieri la noi acasa. Si apoi rand pe rand am gasit explicatia: lenea, comoditatea, masina si evitarea sportului, sau a oricarei miscari care impune mai mult de 100 de pasi.

Scarile dintre etaje? … in cativa ani vor fi desfintate, pentru ca nimeni nu le folosete. Prefera sa stea 2, 3 ... 10 minute sa astepte liftul, decat sa urce 10 scari.

Drive through? Daca ii intrebi de ce folosesc drive through si nu merg in fast-food sa comande, iti spun ca e mai rapid. Pe naiba. E un fast food, la care coada de 10 masini, si inauntru nimeni. Lenea!!...de asta folosesc drive through. De ce sa se mai dea jos din masina? De ce sa ii punem la efort?

Bancomatul? Daca ai nevoie de bani de la bancomat, nici o grija, tot nu trebuie sa te dai jos din masina, pentru ca sunt… bancomate ca pompele de benzina: numai ca in loc de pompa de benzina e un ATM. Lasi geamul jos, ai efectuat tranzactia si ai plecat. Totul in confortul masinii tale. Masinile moderne ar trebui prevazute cu plosca, ca sa nu mai trebuiasca sa te duci la toaleta. Si atunci ai rezolvat problema: te sui in masina dimineata si te dai jos seara. Sau poate nici atunci; lasi scaunul pe spate in masina si dormi.

Ghizdanul? In care apropo, unii nu stiu ce cara, ca doar nu sunt toti studenti la arheologie sa care pietre. Ghizdanul care se purta pe spate, mai nou e tras pe roti, ca doar stdentii nu sunt soldati sa care greutati in spate. Nu e destul de grea viata asa cum e? De ce sa mai ne punem singuri greutati in spinare?

Terenurile de sport? Exista. Dar sunt goale. Mai sunt frecventate de cativa romani si poate cativa americani care chiar vor sa faca un pic de miscare si tin la sanatatea lor. Aici terenuri de sport sunt, dar nu prea are cine sa le umple. La noi, nu sunt suficiente ca ar fi cine sa le ocupe.

Mancarea? Principalul motiv. Fast-food+numai cu fundul in masina+lispa de sport => niste forme de care nici nu credeai ca exista. Atarna suncile mai ceva ca in afumatoare, funduri bombate pe toate cele 3 dimensiuni, picioare de hipopotam si asa mai departe. Si acum sa exemplific cu o intamplare de cand lucram ca chelner. Vine o doamna asa 2 pe 2, si imi zice:”I want a cheeseburger… or make it a double cheeseburger, with extra cheese, a large order of fries”. Apoi putin sfioasa, si rusinoasa, si cam cu jumate de gura zice:” And for desert I’ll take 2 scoops of icecream with caramel topping”. Dau sa plec si ma gandeam cata mancare pentru ora 10 seara. Insa ma cheama inapoi. Am zis, si-a dat seama ca e prea mult, si ca nu e bine sa manance atat si vrea sa renunte la ceva: la desert, la cartofii prajiti sau sa-l faca doar un burger simplu. Dandu-si seama ca e pe cale sa faca o gresala mare, pe un ton foarte serios, tare si raspicat imi zice:” And a Diet Coke”. In gandul meu:”I hate to bring this to you, but it’s not the diet coke!”

Ciudatia mai mare e ca, acum, cand ma uit la o fata, la care in Romania as zice ca e grasana, multa, sau batoza, aici, zic: faina fata. Deci contextul conteaza. Dar ideea, dragii mei masculi e sa nu le mai certam pe fetele noastre, ca sunt un pic peste limita normala a greutatii, cu vreo 200-300 de grame peste perfectiune, ca numai ele stiu prin cate trec ca sa arate bine pentru noi. Si in plus si ele ar vrea un Stallone sau pe The Rock sau Sean Connery langa ele, si pentru asta nu ne scot ochii din 5 in 5 minute. Asa ca sa le apreciem pe romancele noastre mai mult. O merita. In fiecare zi!

Jocurile de noroc

Stiam, inainte de a veni aici, ca Las Vegas e un oras al pariurilor, al jocurilor de noroc si al jocurilor de carti, si un oras al pasiunilor si patimilor, insa dimensiunele “gambling-ului” m-au depasit. Inca de la iesirea din cala avionului, incepe sa se auda sunetul banilor cazand intr-o galeata de metal. Un sunet atat de puternic, care parca iti ia mintile si te face sa crezi ca si tu poti castiga. Toate masinile de joc, te atrag cu tot felul de mesaje, sunete tot mai ciudate, ca sa iti atraga atentia si sa iti dea speranta ca si tu poti sa castigi. Intre doua avioane, timp suficient sa mai pierzi niste bani. Daca nu esti atent poti sa pierzi foarte multi bani. 20 de dolari? i-ai pierdut in 5 minute maxim.

Apoi, intri in cazinouri. Luxul e primul lucru care te izbeste si iti atrage atentia: marmura peste tot, metale poleite cu aur, argint, totul la o scara de neimaginat. Apoi cocktail waitress-urile care iti spun ca poti sa bei pe gratis atat timp cat joci. Si uite asa incepi sa joci, si inevitabil sa pierzi. Ca doar luxul asta de unde sa fie? Cu ce bani se intretine luxul asta? Cu prostia altora. A celor care joaca. Ca doar luxul si prostia se platesc. Aici e dovada vie ca asa e.

Asta hai ca inteleg, in aeroport si apoi in cazinouri masini de joc, mese de blackjack. Insa nu se opreste aici.

Sunt masini de poker sau slot machine-uri peste tot. In benzinarii de exemplu. Poate bagi benzina de un dolar mai putin si restul ii joci. Cine merge intr-o benzinarie sa joace la masina de poker? S-au orientat gresit, insa pot sa le dau o sugestie. Nu acolo, ci langa magazinele cu imbracaminte pentru femei. Acolo dau lovitura. Noi, barbatii nu intelegem cum o femeie poate sa petreaca 2,3 ore intr-un magazin de 10 metri patrati, si cum ne plictisim noi sa le asteptam, am incepe sa jucam. Eu unul asa cred ca as face. Sau nu m-as duce la cumparaturi cu o fata. Si apoi am da vina pe ele: "Din cauza ta, draga, m-am apucat de pariat!". Deci conducatori semeti ai orasului, langa magazinele de femei, acolo sunt bani seriosi. Ca barbatul gandeste: daca oricum femeia cheltuie 100 de dolari pe haine, eu ii cheltui sa vad daca am noroc. Si daca n-ai noroc, ai noroc in dragoste...sau poate mai incerci data viitore. Si apoi, barbatii le vor invita pe femei la shopping. Si toata lumea e multumita. Mina de aur, nu alta.

Apoi sunt masini de poker in alimentara. Asta mai merge. Ca si aici femeile petrec o gramada de timp. Calorii, E-uri… numai pana cumperi macaroane iti ia 20 de minute, pana le examinezi pe toate. Adica pana femeile le examineaza pe toate, ca pentru noi barbatii ne este cam indiferent, ca pana la urma tot macaraone sunt. 10 calorii in minus pentru 20 de minute? Barbatul: "Niciodata." Femeia: "E vorba de sanatatea familiei. Eu cu asa ceva nu ma joc!".

Daca vrei sa faci cumparaturile pentru o saptamana, femeia se ocupa de ale gurii, si cam in cele 10 -15 minute de cautat tot macaroane, barbatul se plictiseste si s-ar apuca de jucat, de pariat. Deci restul e 3-4 ore, barbatul poate sa joace. Deci in alimentare, bun loc, pentru masini de noroc.

Fiecare moment din viata ta de zi cu zi e speculat ca sa te faca sa joci, sa pierzi bani. In alimentare, in benzinarii... As mai avea o propunere, pe langa cea cu masinile langa magazinele de femei. In toaletele barbatesti. Ca doar barbatul oricum are o mana libera. Poate sa traga linistit de maneta. Timp mort, dragi conducatori ai orasului! Trebuie speculat. Cum baga banii e mai greu, dar se rezolva si asta. Poate ma fac si eu cu un commision pentru propunerile astea.

Te duci la restaurant, vrei sa platesti, si iti da doua cupoane sa le razuiesti. Daca gasesti, nu stiu ce musca tzetze, ai castigat o masa gratuit. Iti strica astia capul cu posibilitatea de a castiga. Te tenteaza sa iti incerci norocul. Intr-un fel te pregatesc pentru viata. Totul e o loterie: cu ce nevasta te casatoresti, daca vei avea baiat, fata sau gemeni, ce masina iti iei, ce job vei avea, cum va fii in excursie... Poti sa tragic lozul cel mare, sau sa pierzi mereu. Diferenta e ca in Las Vegas, e adevarata zicala: “The house always win!”