Universitatea

Universitatea la americani:
Cand vorbesti de universitate, vorbesti de campus ca acolo gasesti tot: camine, sali de clase, biblioteca, librarie, sali de lectura, locuri unde poti sa mananci. Insa ca sa ajungi la universitate, trebuie mai intai sa te inscrii. Si procesul asta de inscriere e o bataie de cap. La noi, te duci la secretariat, in cel mai bun caz semnezi un contract scolar anual, si iti stampileaza carnetul. Aici... nu. Trebuie sa te duci acolo, sa faci cutare lucru. Apoi sa mergi acolo sa faci cutare. Apoi trebuie sa faci cutare. Nu se poate face nimic paralel, totul e secvential, totul e pe calculator si pana nu treci de un hop, nu poti sa treci la urmatorul ca la urmatorul hop nu apari inca in sistem, decat dupa ce treci de primul hop. Insa toti iti raspund politicos, te refuza cu zambetul pe buze, nu se enerveaza nimeni chiar daca intrebi de 10 ori. Ajung si eu la primul hop si o doamna zambind:"How can I help you?". Stop. Uau. Cata politete. Stiu cum era cand ma duceam la mine la secretariat si doamna de acolo, deranjata de faptul ca i-am intrerupt jocul de solitaire, se uita peste ochelari si nu zicea nimic. Se uita fix la tine. De fapt in gand zicea:"Oare cum sa iti pun bete in roate?". Aici nu. Realizeaza, ca de fapt fiecare student le plateste salariu, deci studentii le dau un loc de munca, si nu invers.
Credeati ca ei nu vin sa se inscrie cu parintii? Ba da vin. Sa nu mai vorbesc de cei care stau in camin. Ca si la noi, cu masinile pline: calculator, cuptor cu microunde, frigider, una alta. Nici o diferenta aici. Singura diferenta, fata de Romania, e ca aici e mai scump sa stai in camin, decat e sa stai in chirie. Pentru ca la ei:time is money. Stai in campus, ajungi la orice sala de curs in maxim 10 min. Nu stai in campus: timp suplimentar sa ajungi, plus masina si benzina.