Cum sa dati de mine??

Foarte simplu.

Email: goprean [at] yahoo.com sau tot asa dar pe gmail.
Mobil: 702-682-2410
Adresa: 1436 Garden Circle #C
Las Vegas, Nevada
zip code 89119

Plecarea din Romania si drumul

Catre prietenii mei: Va multumesc pentru tot si cand am plecat din Romania, si in special din autogara, am realizat ca am prieteni adevarati, prieteni de calibrul carora poate greu o sa mai imi fac. Oricum bine ca ii am pe acesti prieteni minutati. Si ceea ce am spus in seara aia cand am iesit din euphoria era adevarat (doar pentru cunoscatori).

Drumul spre Budapesta a inceput din autogara beta din Cluj. Momente grele la despartire, momente asupra carora am reflectat mai tot drumul spre Budapesta, exceptand momentele cand dormeam. Mi-am adus aminte de o gramada de amintiri si intamplari frumoase, de la chefuri, petreceri, revelioane, iesiri la munte si la iarba verde, sau la un suc, o bere, la film sau chiar la fotbal. Am plecat un pic cu nostalgie. Ceea ce m-a mai distras de la aceasta nostalgie a fost un italian care statea in scaunul de langa mine. Vorbea singur, se intorcea in stanga si in dreapta sau in spate, vorbea cu oamenii ca si cand noi toti ar fi trebuit sa intelegem ce ne spune si oricum nimeni nu-l prea baga in seama.

Totul bine si frumos pana cand ajungem la granita. Surprinzator pentru mine, romanii s-au miscat foarte bine si nu am stat mult la romani. Coada era la unguri. Am stat noi cat am stat, cam o ora, cand ajungem si noi la controlul vamal. Ne intreaba soferul de autobus cate cartuse de tigari avem. Liniste totala in microbuz, liniste sparta de o doamna care, parca un pic stanjenita, zice ca are ea un cartus. Soferului nu-i vine sa creada, si sincer si mie mi s-a parut un pic ciudat. Ciudat i s-a parut si la ungur care ne pune sa ne dam jos si sa ne controleze bagajele. Italianul nu intelegea ce se intampla. Dupa ce am stat la coada o ora, acum trebuie sa ne mai si controleze (Asa e frate italian daca esti roman, sau daca nu esti din comunitatea europeana). Ne dam jos, scoatem bagajele, si bineinteles alte minute de asteptare. Cam 15. Italianul fierbea. Vorbea singur si se misca ca un leu in cusca, si cam la 10 secunde se mai auzea cate un kazzo. Dupa aceste 15 minute, vine hunul si sigur pe el ne cauta in bagaje. Cu o "gentilete" si cu niste gesturi care imi aduceau aminte de bunica mea cand facea aluatul pentru cozonac. Baga mainele pe langa ligheanul in care facea coca, pana la fund, apoi le intorcea aluatul in sus pe la mijloc. Cam asa ne-a controlat si vamesul asta. Si stupoare.... Stiu ca nici voi nu credeti, dar era numai un cartus de tigari. Si atunci am vrut sa ii zic fratelui nostru de la granita ca ei sunt cu un pas in urma romanilor. Cand romanul facea contrabanda cu tigari, ungurul il intreba si il cauta daca nu are blugi, acum il intreaba de tigari, dar romanul s-a reprofilat de mult: face trafic de droguri si carne vie (ca e profitul mai mare, acum de cand s-a scumpit tigarile si la noi). Tine-o tot asa frate maghiar. Si te mai mira faptul ca mi l-au ucis fratele vrancean si cel moldovan in Miorita. Nu. Ne urcam in autobuz, italianul fierbea, insa a ascultat o melodie de lui Toto Cutugno si s-a mai linistit. Insa dupa numai 500 de metri, ne-am oprit intr-o parcare, la un restaurant. Acolo opreste deobicei microbuzul. Italianul nu mai intelegea nimic. "Iar oprim? Si in Budapesta cand ajungem?" Mai stam alte 15 min in parcare si apoi plecam. Nu facem 1 km si ne opreste politia. Razie, control, nu stiu ce era, ca iar ne-a cerut pasapoartele. Italianul dispere, mai sa il ia la bataie pe politistul ungur, care a fost scapat de Albano si Romina Powel. La radio se aude Sempre, Sempre insistente si il linisteste pe italian. Plecam si apoi tot autocatul doarme. Eu cel putin asa am facut. M-am trezit cand a oprit in fata aeroportului.