L.A.

Acum ceva vreme am fost nevoit sa dau o fuga pana in Los Angeles la consulatul romanesc pentru a-mi schimba pasaportul. Am mai mers cu un prieten, tot albanez, ca el stia unde e consulatul. Ajungem seara si ne cazam la o alta albaneza, ca asa sunt albanezii: de treaba, se ajuta intre ei si sunt peste tot. Dimineata m-am trezit si din obisnuinta ma uit pe geam. Am fost surprins sa vad protocali in spatele complexului de apartamente. As fi bagat un suc natural de portocale. Dimineata o luam spre consulat. Numai ca nu am luat in calcul traficul de dimineata de pe autostrada. Se mergea bara la bara, pe 4 benzi. Si asa ca melcul, am mers cam 40 de minute. Tot ca melcul se miscau si cei de la consulat. Te duceai la ghiseu, iti dadea un formular de completat, luai loc, il completai, apoi iar te duceai la ghiseul. Normal ca stateai la coada ca mai erau si alti romani cu probleme. Si uite asa cu pipeta iti dadea totul. Pai da-mi, omule, toate actele odata sa nu stau de fiecare data la coada pentru un formular. Oricum a trecut o ora si ceva pana am rezolvat tot, adica o treaba ce era de facut in 10 minute maxim. Asa romaneste.

Ne-am mai plimbat noi prin LA si apoi romanca la care stateam, fiindca era vineri, a zis ca ne scoate cu inca o prietena la un club: Fox Fire. Ea de fapt statea in Anaheim, la 5 minute de Disney si nu in LA. Dam sa plecam din apartament. Eu si cu celalalt albanez, coboram primii, lejeri, relaxati cu mainile in buzunar. Cand deodata se opreste o masina de politie, pune farurile pe noi si zice: “Put your hands in the air. Let me see your hands!”. Eu stiam ca e la moda hitul “Put your hands up for Detroit”, dar aici eram pe west coast. Sa-l fii intereze sa vada daca mi-am taiat unghile sau daca am lipsa de calciu? Asta mai lipsea. Ca apoi te oprea politia pe strada sa vada daca te speli pe dinti, daca folosesti after shave sau daca ai hainele calcate si daca se asorteaza sau daca mananci echilibrat si mai ales organic. E, m-am linistit ca nu era asta. Am ridicat mainele a vazut ca nu avem nimic si s-a suit in masina si a plecat. Numai de discoteca nu iti mai ardea dupa ce ai fost in fata "reflectoarelor".

Si totusi am mers la Fox Fire. Lume la intrare, coada, opreste masina in fata, ne dam jos si nici nu inchid bine usa ca un bodyguard imi zice ca daca nu am camasa nu ma lasa sa intru. Adica mai bine zis, trebuia sa am gatul acoperit. Majoritatea cluburilor au un cod de imbracaminte (dress code) si daca nu esti imbracat adecvat (cu pantofi si tricou mulat (La familia)) nu te lasa. Solutia a fost gasita imediat. Una din fete mi-a dat paltonul ei de piele. Insa gatul tot dezvelit il aveam. Am incercat eu sa imi ridic gulerul de la palton insa din nou solutia a fost gasita printr-un sal. Deci aratam cat se poate de homosexual. Cu parpalac de piele negru de femeie aproape pana in pamant si mulat pe corp si cu fular negru pufos. Am zis ca asta e numai la intrare, insa nici vorba si inauntru tot asa a trebuit sa stau.

Clubul destul de fain cu formatie cu terasa unde puteai sa iesi afara sa mai iei o gura de aer. Si iesim noi afara si una din fete intra in vorba cu un tip negru chel. Si ala ne explica noua ca e ziua lui si ca toata terasa a inchiriat-o el si ca are multi invitati si apoi a intrebat-o daca stie cine e el. Tipa i-a raspuns sincer si direct si putin surprinsa ca nu stie cine e. Atunci ala m-a prins de brat si razand mi-a zis: “She doesn’t watch football”. Am vrut sa ii zic: “Neither do I” si ca pe cand eu ridicam tribunele in picioare, el zicea: “mama cut pu”.

Intram inauntru sa dansam. Formatia canta fain, insa membrii ei nu aflasera ca miscarea flower-power, hippie se terminase. De parca eu nu eram cel mai in masura sa vorbesc. Eu cu parpalacul meu negru si cu fularul meu pufos. M-am distrat cand l-am mai vazut pe unul tot asa cu geaca de piele a prietenei sale. Macar nu eram singurul.

La ora 2 se aprinde becul si gata. S-a inchis pravalia. Nu stiam ce se intampla, insa apoi am aflat ca majoritatea cluburilor la 2 se inchid. Doar cele after hour raman deschise. Plecam din club si ne oprim la un restaurant sa mancam. Toata lumea ce era in discoteca, acum era in restaurant. Cred ca 70%. Cred ca era un fel de Speed, dupa ce ieseam din Euphoria acolo poposeam sa ne tragem sufletul.

A doua zi ne-am mai plimbat un pic prin LA. Se aseamana un pic cu Romania: drumuri mai inguste, cateva gropi, crapaturi in sosele si mai vedeai lume pe strada. Am tinut neaparat sa ma duc pe bulevardul vedetelor. Aici am ramas dezamagit. Vorba lui Skila: “parca esti la Caracal”. Si nici macar nu am fost la Caracal, dar cred ca nu e grozav.

Fotbal in sala

Am fost surprins la inceput sa vad ca si fotbalul (al nostru, nu al lor, care desi se joaca mai mult cu mana tot football se numeste. Asta din tainele lor, precum si weekend care inseamna sfarsit de saptamana si cu toate astea ei incep saptamana cu duminica. Deci duminica e inceput de saptamana nu sfarsit). Si am gasit aici romani cu care sa joc fotbal, si turci, si bulgari, rusi, americani, bineinteles nu puteau sa lipseasca mariachi sau muchachos sau chiar englezi si francezi. Jucam afara. Un francez mi-a propus sa joc la el in echipa intr-un campionat de sala. Am negociat contractul si am mers sa joc. Un teren de hochei, cu iarba artificiala, intr-o sala de sport ce cuprindea 2 terenuri de fotbal, sali de fitness si alte minunatii. Oricum, amenajat ca la carte. Mantinelele nu au fost scoase, poarta bagata in mantinele, si cu plasa pana sus, deci mingea nu prea avea cum sa iasa in aut.

Primul meci. Coechipierii imi zic sa imi iau aparatori, jambiere si tot echipamentul. Nu am stiut daca jucam soccer sau football, dupa cum erau ei echipati. Eu eram pregatit sa joc ca pe Copacabana, descult. Am crezut ca daca se joaca in sala o sa fie mai lejer. Echipa cu care jucam avea in componenta si 2 fete. Din nou ma intrebam daca sa imi pun aparatorile sau sa ma barberesc, sa ma gelez, sa ma dau cu parfum si sa imi telefonul cu mine si glumele din program. Astia imi zic ca mai bine ma echipez si o sa imi dau seama apoi de ce. Si am vazut de ce. Ce intrari, ce bruscari, ce faulturi, trageri de tricou. Pe unii am vrut sa ii intreb daca au ceva prima de meci? Fetele nu se lasau mai prejos, bagau si ele “material”, dadeau la joale, nu se lasau. Ca doar ce: e egalitate intre sexe, daca barbatul poate, si ele pot.

Parte proasta cand joci cu fetele nu poti sa folosesti toate trucurile si toate metodele de inducere in eroare a adversarului. Spre exemplu mai poti sa ii spui:”vezi ca ti-o dau printre picoare!”. Mai poti? Nu mai poti. Ca vorba aceea pe unde mai poti sa i-o dai? Mai poti sa o ameninti ca ii faci un tackling de o pui la orizontala. Ai putea sa le spui pe orice ca variantele sunt doar doua: sau iti rade si iti da numarul de telefon pentru un marcaj strans unul la unul sub lumina reflectorizanta a lumanarilor unde sunt permise: trasul… de tricoul, bruscari, sau atingerea cu mana... a balonului. Sau poti sa te acuze de hartuire sexuala.

Nici ele nu se lasa mai prejos in acest joc barbatesc si fiindca jucam pe un teren de hochei, m-a impins una la mantinela si m-a amenintat ca imi aplica un “bodycheck” (in termeni de hochei). Si am intrebt-o daca e doctorita si daca nu vrea sa imi faca un body check cand sunt curat, odihnit, spritat, nu acum cand sunt transpirat si obosit.

Oricum mai putin politicoase, pentru ca la finalul meciului cand lumea se felicita, nu mi-au raspuns invitatiei de a face schimb de tricouri.

Concurs 2

Nu cred ca exista cineva care sa nu fi folosit cel putin o data sau sa fi auzit spus cel putin o data urmatoarul dialog:
"Unde mergi? Unde te duci?
In Honolulu! (alte variante ar fi: pe luna sau in lume cu o artista)"
Oricum pentru noi, Honolulu era cel mai indepartat loc de pe pamant. Era la capatul pamantului. Insa acest lucru nu se aplica si la americani deoarece Honolulu e cam la 3 ore de ei. Insa si ei au o expresie asemanatoare cu a noastra.
Deci intrebare e: Care e cel mai indepartat loc de pe pamant pentru americani(fara google)? Poate pentru unii e Romania, din moment ce pentru noi e Honolulu, dar nu asta e raspunsul corect.

Nu mai mintiti poporul cu televizorul

Daca stai si te uiti la TV, asa cum faceam eu in primele luni cand am venit aici, cam cate 3 ore pe zi, nu ai cum sa nu realizezi cateva lucruri. Procentajul reclamelor se imparte cam asa: 40% la masini(obsedant), 30% la medicamente si asigurari de viata, 15% reduceri la diferite magazine si 5% reclame la fast food si restul de 10% diverse. Acum, unele reclame sunt destul de dubioase, si pentru prima data am vazut antireclama pe fata intr-o reclama.

De exemplu, reclama la Ford Fusion suna cam asa: “ Cu mai mult spatiu interior decat Honda Accord, mai economica decat Toyota Camry, Ford Fusion … bla bla bla”. Sau la Subway care in reclama sa face referire la cat de nesanatoase si de grase sunt burgerii de la McDonalds. Astea sunt destul de finute. Singurul lucru ce sare in ochi e doar antireclama.

O alta reclama destul de “interesanta” e la T-Mobile. In reclama asta, vine o fatuca, cam la 13-14 ani si ii zice mamei sale ca vrea un telefon mobil. Raspunsul mamei: “Why don’t you get a tattoo like everybody else!”. Foarte educativ! 10 puncte. Exprima destul de bine relatia parintilor cu copii. Cand au 2-5 ani, ii lasa cu orele in fata televizorului. La 13-14 ani, ar fi de accord ca copii lor sa isi faca tatuaje. Orice, numai sa nu ii auda radicand alte pretentii. Si, la 18 ani le da un sut afara din casa lor. Halal viata familiala! Si eu ma mai minunam cand vedeam putoi dinastia de 13-14 ani cu cercel in nas, urechi, spanceana.

Insa cele mai faine reclame sunt la produsele de slabit. Ca vorba aceea se adreseaza cam la 20% din populatie. Femeile sunt la fel peste tot in lume. Spera la un medicament minune care sa le faca sa slabeasca. Sa nu faca nimic altceva. Nu tu dieta, nu tu sport. Niet. Sa manance cat vor, cand vor, si apoi sa ia pilula minune care sa arda grasimile si ele sa aiba o silueta de invidiat. Treziti-va fetelor! Nu exista astfel de medicamente! Una reclamele acestea, o prezinta pe Carmen Electra. Pe plaja. Soare, ea in apa imbracata sumar si cu o cutie de medicamente in mana. Si zice in reclama, ca e ceva ce nu il imparte cu nimeni, nici cu sotul, nici cu copii, cu nimeni. Il tine numai pentru ea.

Si apoi ne sunt prezenatate rezultatele extraordinare, zeci de kilograme date jos, multi inch in talie mai putini sis pre final cateva cuvinte rostite repede precum “Daca apar efecte secundare, adresati-va medicului sau farmacistului”, tot asa revelatia: “Rezultatele sunt obtinute cu dieta si sport!” Pai bine tu Carmen, asa pot sa fac si eu reclama la slanina. Orice da randament cu sport si dieta!

O alta reclama haioasa e la medicamente de dormit. O gramada au probleme de dormit, si e pe undeva normal. Rate peste rate, dobanzi, impozite, ipoteca, joburi, sefi stresanti, nu stii daca copiii se drogheaza, fata daca ramana gravida la 13 ani. Probleme grele. Si asa ca au facut un medicament care sa te relaxeze si sa te puna sa dormi mai usor. Si din nou, zic ei cat e de minunat medicamentul, ca te adoarme, de abia te mai trezesti dimineata si spre sfarsit din nou: acest medicamente provoaca stari de ameteala, greata, dureri de cap, varsaturi si alte stari de “buna dispozitie”. Dar parca nimic nu mai conteaza dupa 8 ore de somn.

Brain man - No comment

http://www.youtube.com/watch?v=AbASOcqc1Ss

http://www.youtube.com/watch?v=qXG-1YLGAS0

Poze cu si despre mine

La cererea prietenilor, am sa postez cateva poze cu mine si cu ce am mai facut.
In America, primele lucruri ce ar trebui sa ti le achizitionezi sunt: telefon si masina. Comunicare si deplasare in "teritoriu". Telefonul l-am luat a doua zi dupa ce am ajuns aici. Masina mai tarziu. Nu stiam ce sa aleg. Mi s-a propus masina asta:


A zis ca nu vreau sa car scara cu mine numai ca sa ma urc in masina pentru ca numai prostii sunt cu scara dupa ei, pentru ca sunt prosti de dau in gropi si ca sa poata iesi din groapa. Asa ca m-am orientat spre o masina mai "mica", sport:



Insa vorba cantecului:
"Studentul Gica
Si-a luat masina mica
Neagra si cu piele
Sa atraga fetele"


Insa apoi am auzit versurile lui Guta:
"Milion cu milion, fac mai multe milioane
Cand toti isi cumpara masini, eu imi cumpar... avioane"
Am zis ca daca el poate, pot si eu.



Bineinteles ca am luat niste ore de zbor si lectii de aviatie de la unul din cei mai buni piloti.
Eram pregatit.



Normal ca trebuia testat si avionul, si am facut o scurta escala la Paris.



Cei de acolo au aflat prin cine stie ce mijloace ca vin, si au fost draguti sa imi scrie numele pe un afis imens. Frumos din partea lor. Vive la France!








Nu putea sa lipseasca niste poze cu Party People!





Craciunul cu colinde, brad, sarmale, cozonaci si cel mai important: prieteni. ... si cadouri.

David Copperfield

Am fost vizitat, prin noiembrie, de prietenii mei din Tahoe. Cum ne plimbam noi asa prin oras, pe un ecran imens, apare o reclama cu David Copperfield si spontan, am hotarat sa mergem. De cand eram mic, mi-am dorit sa vad un spectacol cu el. Eram fascinat de numerele sale de magie, asa ca numai bine, acum am avut ocazia sa-l vad live. Spectacolul s-a tinut in sala de teatru a MGM-ului. Mai mica decat m-as fi asteptat, insa extreme de cocheta. Dispusa in trepte, insa nu era ca o sala de cinematograf, cu scaune unul langa altul. Era un rand de mese, cu scaune ca la o cafenea, ca la un restaurant, apoi urma un rand de banci, care si ele aveau in fata o masa. Pana a inceput spectacolul veneau chelneritele, cocktail waitresses, sa te serveasca cu bauturi. Aveai meniu la masa, totul foarte cochet, elegant si deloc ieftin. Partea proasta a fost ca se plimbau prin sala si dupa ce a inceput spectacolul si nu ma asteptam sa le vad misculand prin sala aprinzand lantere sa vada la cine sa duca cinestie ce bautura.

Inainte de a incepe spectacolul, ca sa nu te plictisesti, erau afisate pe un ecran toate recordurile si realizarile lui David asta. Incredibil. Ti se ridica parul pe tine numai cand vedeai cate a facut si cate a realizat. Cand a aparut pe scena, ca la un semn, toata lumea s-a ridicat in picioare, pur si simplu din respectul ce i-l poarta. Nu mi-a venit sa cred ca arata asa cum il stiam eu de la televizor, de parca anii nu au trecut peste el. Imbrcat lejer, cu tricou si camasa deschisa si scoasa din pantalon si-a inceput numarul. Foarte relaxat, cu o voce calda, mereu pus pe glume stie cum sa destinda atmosfera.Nu ai cum sa nu fii fascinat de el. Numerele sale de magie aproape toate implicau si publicul. Insa numai la doua numere, s-a dus el personal in sala sa aleaga persoanele ce sa le duca pe scena. La celelate arunca niste mingi, de doua ori mai mari decat cele medicinale, si cat timp mergea muzica trebuia sa dai in ele de la unul la altul. A fost distractiv, toata lumea in picioare si cu vreo 12 mingi sa le vezi aruncate de la unii la altii. Cand se oprea muzica, cine avea mingea mergea pe scena. Oricum, la unul din cele 2 numere la care el personal a ales, pe cine credeti ca a ales? Mergea el asa prin sala, si s-a oprit la masa noastra. Si a ales-o pe prietena prietenului meu. Nu mi-a venit sa cred ca am stat la un metru de Copperfield. L-am batut pe spate si i-am zis:”Keep up the good work! You’re doing just fine!”. Parte cu batutul pe umar e doar o gluma. I-a facut un truc cu cartile si cu un scorpion. Noi ne-am speriat ca nu stiam cat de nebun e si poate facea scorpionul ala sa apara langa noi, de unde a luat-o pe Andreea. Din vreo 300 de oameni, sa fii alesa, cu toate ca noi stateam cam pe la jumatatea salii, e totusi ceva. In 2004, am vizionat in America finala la gimnastica feminina, concursul pe echipe, de la olimpiada de la Atena. cu toate ca am castigat si ca pricipalii contracandidati au fost americani, la sfarsit comentatorul american zice: “Belu got the magic, Romania got the gold!”. Putin reformultat ar suna: “Copperfield got the magic, Andreea got the gold!”.

Multe si faine numere de magie, cu carti, cu masini, a adus o masina pe scena prin “magie”, a disparut, a aparut in Australia, a revenit, a dres, a facut, a mutat gaste dintr-o cutie in alta, insa cel mai tare truc mi s-a parut cand a scos un borcan de castraveti murati de 3 litri dintr-o servieta diplomat. Si borcanul nu avea capac. Deci borcanul chiar era cu castraveti. Aia nu stiu cum a facut-o.

Oricum spectacolul a facut toti banii si parca a durat prea putin. Apoi am facut o poza cu cea caruia i-a facut Copperfield un truc.

Copyright

Aici nu e de gluma cu copyright-ul. Se mai si iau masuri impotriva pirateriei de orice fel: software, filme, muzica. Mi s-a intamplat mie intr-una din zilele trecute. Ca tot romanu, obisnuit de acasa, sa decarc filme de pe DC++, Odc, eMule sau orice alt sharefile system, am incercat sa descarc filmul Babel. A doua zi, cand incerc sa pornesc internetul...surpriza:



Oricum daca nu se vede destul de clar am sa va spun ce zice: Zice ca ei au luat la cunostiinta ca eu am pe calculatorul meu un fisier (Babel) pentru care nu am drepturile de autor. Si ca firma care imi ofera accesul la internet, respectiv COX, au semnat un protocol initiat de Clinton pentru prevenirea piratarii si pentru respectarea drepturilor de autor. Deci ce poate fi mai simplu decat atat? Apoi imi zice sa sterg fisierul si apoi sa apas un link ca sa am din nou acces la internet.
Totusi e bine ca la noi inca nu se aplica asta, desi, cine stie cat o mai dura.

Civilizatie

Cand am citit statistica de anul trecut cum ca Bucurestiul e penultima capitala din lume la nivelul de civilizatie, dupa cea a Indiei, sau a Pakistanului, nu mi-a prea venit sa cred. Sa fie cei din Burchia Faso, de prin Zair sau Taiwan, mai civilizati ca noi? Mai bine crescuti si mai cu bun simt cei din Mexico City? Mai politicosi cei de prin Fiji? Nu se poate, am zis, sigur exagereaza astia cu raportul si studiul lor.

Apoi ajung sa compar cu ce se intampla aici. Ti se tine usa cand vrei sa intri sau sa iesi, nu conteaza ca esti baiat sau fata, cand vrei sa faci poza lumea asteapta politicoasa sa termini si nu iti trece prin fata aparatului, asa ca sa iti faca tie in ciuda sa nu iti iasa poza sau sa apara ei in pozele unor oameni pe care nici nu ii stie. Inca din primele zile prin campusul universitar am avut probleme cu cladirile si eram mai tot timpul cu harta cu mine. Ma opresc la un moment dat sa ma uit pe harta sa vad pe unde trebuie sa o iau si numai ca vad pe unul ca se opreste sa ma intrebe daca m-am pierdut sau daca am nevoie de directii!!(Un prim semn de civilizatie.) Comparativ, in putinele mele excursii prin Bucuresti intreb si eu cum sa ajung la caminele din Regie, la care mi se raspunde foarte vag si mi se dau directii aratand cu mana in 5-6 directii. Evident am deranjat-o pe doamna ce vindea flori la coltul strazii, ca i-am intrerupt starea de plictiseala si rebusul ce il tinea in mana. Probabil se uita la poze.

Povestea merge mai departe. Am mai spus eu cat de civilizati si politicosi, dupa aprecierile mele, sunt soferii pe aici. Acum 2 zile alta revelatie. Mergeam agale spre scoala. Pe trotuar. Unul a vrut sa intre in parcarea unui supermarket si s-a oprit sa trec eu, ca trotuarul era perpendicular fata de intrarea in parcare, si eu am alergat putin ca din sens opus veneau masini si am vrut sa il las sa treaca. Dupa ce intra in parcare, lasa geamul din dreapta jos si-mi zice:”I’m sorry man!”. Isi cerea scuze pentru faptul ca m-a obligat sau am fost fortat sa aleg un pic ca sa il las sa treaca. Civilizatie! Aici nu ti se aduce aminte de fiecare data cand treci strada regulamentar pe trecerea de pietoni, ca masina te calca, nu te ….. Fetele in special o aud. Nici nut e claxoneaza cand circuli regulamentar pe trotuar ca cineva vrea sa parcheze..

Sa continuam. Vacanta de iarna. Lake Tahoe. Am fost cu prietenii mei de acolo sa schiem pe nocturna. Partia se inchidea la 9. Ne-am oprit in varful partiei, la un restaurant, sa mancam. Era trecut de 9. Au venit 3 sau 4 salvamontisti, pe rand, cam la 5 minute unul de altul, sa ne intrebe daca luam telecabina in jos, sau coboram pe partie. Le-am zis ca luam telecabina. Centru de inchiriere a schiurilor se inchidea la 9:30. Prietenii mei inchiriase echipamentul si i-am rugat pe cei de la restaurant sa ii sune si sa le spuna ca ajungem cam pe la 9:45, ca atunci ajungea ultima telecabina jos. Zis si facut. Cei de la inchirieri au asteptat sa ducem echipamentul. Civilizatie! Comparativ, vad acum 2 saptamani la stiri la Observator, ca i-au dus la Sinaia cu telecabina si nu i-au mai adus jos din cauza vantului.

La supermarket deobicei lumea cumpara de zici ca au magazin alimentar sau ABC fiecare sau cel putin 5 copii acasa. Unii au. Majoritatea nu. O data se intampla ca am avut doar un tort de cumparat si ma cam grabeam. In fata mea o doamna respectabila, cu un cos zici ca era Everestul. S-a uitat la mine si mi-a zis ca pot sa trec in fata ei. I-am multumit frumos si am salutat-o la plecare. Civilizatie!! Comparatie. Nici aici nu trebuie sa adaug modul in care fiecare incearca sa se pretinda ca vorbeste cu cineva, sa se lege la sireturi sau alte trucuri numai ca sa iti intre in fata la coada. Bine zis, care coada? La noi nu mai este coada, linie, rand. Prea complicat. S-a simplificat totul si exista numai notiunea de gramada. Ieri am fost si eu la magazin, si in spatele meu, un tip tot asa cu niste bomboane doar. Nu ca aveam eu multe de cumparat, insa i-am spus ca poate trece in fata mea. Mi-a multumit si el in doua randuri si parea ca se grabeste. Am fost si eu in pielea lui. Reciprocitatea. Asta e mecanismul care functioneaza foarte bine. Te las si eu pe tine, ca se poate ca si eu sa am nevoie, si atunci, si tu ma lasi pe mine. Se pare ca se preda fizica inca din scolile primare si se insista pe legile lui Ohm. Se aplica mai mult legea tare a lui Ohm:”Esti om cu mine, sunt om cu tine!”, foarte rar legea slaba:”Esti om cu mine, om mai vedea!”.

Acum nu stiu daca cei de la sondajul ala de opinie s-au inselat sau nu, insa ar trebui sa facem ceva ca suntem corigenti la “fizica”!

O femeie hotarata si "incarcata"

"Fiindca, biologic, pentru toti e clar,

A basi e un lucru foarte necesar.

Ins-o chestiune trebuie-nteleasa

Fiecare bese, dar la el acasa! "

E bine o femeie, si-a dat drumu' la "arsenal" intr-un avion. Daca nu a mai putut sa tina biata femeie, ce sa faca. E normal. Le-a dat drumul. Era mai bine sa ragaie? Ca doar ce e ragaitul? O besina care iese pe gura. Asa ca femeia a fost o doamna. Si in plus a incercat sa acopere mirosul. Si a aprins niste chibrite(nu stiu cum a ajuns cu chibrite in avion, dar asta e partea a doua). Si o stewardesa a simtit mirosul....de chibrit si a hotarat ca avionul sa aterizeze de urgenta in Dallas, ca au crezut ca e un atentat terorist. Si biata femeie, a incercat sa le spuna ca nu a mai putut tine, si ii veneau asa una intr-una, cum se mai intampla cateodata. Si femeiei nu i-au fost aduse nici un fel de acuzatii din partea firmei aeriene, insa i-a fost interzis sa mai zboare cu ei (AmericanWest). Deci ce poate face o femeie hotarata cand foloseste si o arma letala. Cateva besini, i-au facut sa creada ca e atentat terorist. Bravo, doamna! Ca doar nu era sa le tii in tine.

Moda fara frontiere

Deja m-am cam obisnuit cu purtatul pantalonilor astfel incat sa ti se vada mai mult de jumatate din chiloti, atat din partea baietilor cat si din partea fetelor. O da, si fetele, cel putin unele dintre ele, au acelasi stil. Cu fundul pantalonilor la genunchi, insa probabil ca au o aerisire mai buna, dar macar daca ar economisi materialul si ar face blugii sau pantalonii sa iti ajunga numai pana sub fund. L-am vazut zilele trecute pe unu ce avea pantalonii chiar sub fund si pe deasupra avea si curea. Acum probabil ca el nu stia ca cureaua a fost initial conceputa pentru a-ti tine pantalonii sa nu cada. E drept, si el o folosea in acelasi scop, insa, sa nu ii cada mai jos de genunchi, nu de sold cum e normal sa se intample. Si de abia mergea. Era ca femeile alea care au fusta sau rochii stramte si fac pasi mici si parca se chinuie sa mearga. Mi-a trebuit ceva timp, dar m-am acomodat. Pana cand am fost la ski saptamanile trecute si am vazut ca asa isi poarta si costumul de ski, respectiv de snowbord. Bai frate, toate, ca toate insa astia nu au nici o limita. Si vorba ceea, erau cam -4 grade. Poate or fi purtand ceva scutece ca nu le inghete..., sau cand dau cu fundu de zapada, care pe alocuri era gheata, sa nu ii doara. Astia cred ca asa isi poarta si pijamalele, si mai rau, ma gandeam, daca si cand s-or insura si pantalonii de mire tot asa ii vor purta. Cu fundul la genunghi, aratandu-si mandru chilotii la toata audienta. Am sa incerc si eu sa vad care e farmecul, insa cand se face mai cald. Si vorba aceea eu am boxeri Mr Big.